Shadow Life

Capitolul 1

   Lacrimile imi curg pe obrajii palizi, sunt secata de puteri, merg usor leganata pe trotuarul strazii luminat de felinare si  incerc din rasputeri sa ajung pana la Amanda, dar simt o durere in jurul genunchilor, ma dau batuta si ma asez pe prima banca ce imi iese in cale. Imi scot telefonul din mica poseta pe care o aveam pe umar cautand prin agenda telefonica un numar care m-ar putea ajuta in situatia asta. Ma hotarasc sa sun singura persoana pe care o stiu ca are masina si  care este inca treaza la ora cinci dimineata, bineinteles si dispusa sa ma ajute...                                                                                         O voce  subtire de fata imi raspunde la telefon:     

"Ambar ?" Spun cu vocea ragusita tragandu.mi de capatul rochiei.                                        "Cine esti?" Zice cu cea mai subtire voce posibila                                                                   "Sunt Anne, Anne Roberts, suntem colege la ora de engleza, mi-l poti da te rog pe Justin. "Nu cred ca ar vrea sa vorbeasca cu una ca tine." Incepe sa rada fortat, jur ca nu o pot suporta !                                                                                                                          "Spune-i ca e urgent, am facut...."                                                                                              Nu am apucat sa termin propopzitia ca aud deja glasul gros a lui Justin.                          "Ce vrei?" Spune pe un ton serios si superior...                                                                     " Pai.. am nevoie de cineva cu masina sa ma duca undeva si m-am gandit ca doar tu ai fii treaz la ora asta."                                                                                                                     " Scumpo,  nu sunt sofer de taxi. Suna pe altcineva, nu am chef de tine acum."                    " Si totusi stau si ma gandesc cum ai fi aratat acum in scoala de corectie sau poate chiar inchisoare? "                                                                                                                            " Trimite-mi adresa locului in care esti acum prin mesaj!"                                                           Mi-a inchis in nas, ce arogant!  Ma grabesc sa ii trimit adresa, ma mir ca a acceptat, defapt imi e dator intr-un fel. Acum doi ani l-am ajutat sa scape de tatal unui fost prieten, era politist, daca Justin ar fi fost prins sigur era in inchisoare acum.                                           Dupa 15 minute de asteptare vad cum Range Rover-ul  sau intra pe strada pe care ma aflu. Ma ridic usor de pe banca indreptandu-ma spre usa masinii, dar ce sa vezi, era blocata. Nenorocitul, mereu are chef de glume! Vad cum deschide geamul si striga incercand sa acopere zgomotul muzicii ce rasuna din radio:                                                  "Daca tot am venit pana aici,la ora asta papusa, inseamna ca suntem chit?"                           "Justin, termina! Am inghetat aici, nu-mi arde de porcariile tale." Incerc sa ma incalzesc cu jacheta minuscula furata de pe o canapea din club.                                                                "Nu plecam de aici pana nu imi spui ca suntem chit!" Se aseaza mai comod in scaunul de piele.                                                                                                                                       " Ok, suntem chit! Deschide nenorocita asta de portiera acum!"                                               Se apleaca spre portiera pentru a o deschide. Acum incerc manerul usii si ca sa vezi am intrat in masina arogantului... Se putea si mai rau!                                                            "Unde doriti sa va duc domnisoara?" Spune ironic evitand contactul vizual cu mine.             "Termina cu sarcasmul si du-ma la Amanda"                                                                          "Daca mi-ai spune adresa acestei fete poate ca deja ajungeam pana acum.                      "Tipa aia blonda Justin! Care a fost impreuna cu prietenul tau."                                             "Aceea Amanda." Spune si isi aseaza mainile pe volan.                                                                Porneste motorul fara sa imi faca un comentariu rautacios sau sa ma intrebe ceva, privesc pierduta pe geamul masinii. Ma gandesc ce mi se intampla si cum am ajuns eu sa fac asa ceva. Am fost o eleva model, mergeam la olimpiade si concursuri, iar acum ce fac, stau in masina lui Justin Evans venind dintr-un club ce era in paragina, beata si aproape violata. Viata mea a luat o intorsatura drastica acum 3 ani. Acesti 3 ani au fost cei mai chiuitori din viata mea.Mama a murit  intr-un accident de masina,iar tata a murit din cauza drogurilor, nu suporta gandul ca mama nu mai este, dadea vina pe mine pentru cele intamplate pana cand m-am saturat si am plecat de acasa pentru 2 zile. Ei bine, in acele doua zile se drogase si imbatase atat de tare incat nu mai stia nimic... asa mi-am pierdut eu parintii.                                                                                                                                 Ma trezesc din gandurile mele si ma uit mai atenta pe geam, se pare ca am ajuns, cobor repede din masina si trantesc usa in urma mea. Alerg spre copacul din fata ferestrei Amandei si incep sa ma urc  pe el ajutandu-ma de crengi . Am sarit cu grija balustrada balconului si am deschis usa de sticla cu ajutorul unei agrafe, m-am indreptat spre patul ei, dar ca sa vezi, nu era acasa.                                                                                           "Rahat!" Spun in soapta aruncandu-ma pe spate in pat.  Imi pun o perna in cap pana ce aud o usa. Nu aveam cum sa ma ascund, daca sunt parintii Amandei, sunt moarta. Imi dau usor perna de pe fata uitandu-ma cu coada ochiului. M-am relaxat cand am vazut ca era usa de la baie. Amanda iese cu un coc urias in varful capului si un halat roz somnoaroasa. 
"Ce cauti aici?" Intreaba linistita, cascand.                                                                             "Am avut o seara grea. Ma intrebam daca pot dormi aici in seara asta?"                                "Sigur Anee,ia o patura din dulap si dormi pe canapea." Se arunca in pat langa mine, eu ma ridic si ma indrept spre dulap, iau prima patura,dar ce am vazut m-a lasat in stare de soc.Ridic cutia nervoasa si o arunc pe podeaua camerei, pastilele se imrastie imediat pe toata portiunea iar Amanda sare din pat incepand sa le stranga.                                            "Ai spus ca esti curata!" Ridic tonul, dar nu atat de tare incat i-as putea trezi parintii.            "Nu am mai luat de 4 luni, jur!" Strange toate pastilele si le pune in cutie.                              "Daca nu ai mai luat de ce iti pasa atat de mult de ele si nu le arunci?"                                  "Ei bine, Anne, nu-ti place ceva poti pleca. Nu am chef acum de morala ta. M-am saturat sa imi spui sa ma opresc din lucrurile care imi plac doar pentru ca imi fac rau, sunt contienta ok? Acum te rog sa parasesti aceasta casa si sa uiti adresa si de mine!" Spune toate acestea fara sa respire fiind rosie la fata de furie.                                                          "Daca asta vrei, bine! Sa nu ma cauti cand vei fi prinsa de politie sau cand vei avea probleme!"                                                                                                                                 Imi iau geanta de pe fotoliu si incerc sa ma dau jos cu ajutorul copacului. Parca la urcare a fost mai usor cu rochia asta stramta si scurta. Intr-un final simt solul sub piciorele mele, asa ca dau drumul crengii de care ma tineam. Imi aranjez putin rochia si trag de jacheta in jurul corpului pentru a ma incalzii. Ma indrept spre strada cand in fata imi apare acelasi Range Rover care m-a adus. Opreste langa mine si coboara geamul.                       "Ce ti s-a intamplat dulce domnisoara?" Spune analizandu-me de sus pana jos cu un ranjet in coltul gurii.                                                                                                                          "Nu cred ca te intereseaza atat de mult." Ma intorc cu spatele plecand de acolo. Porneste masina mergand foarte incet pe langa mine. Incepe sa fluiere si ma calca pe nervi. Ma intorc brusc la el si tip: "Ce vrei?"                                                                                           "Sa te duc acasa." Spune si imi face cu ochiul.                                                                       " Pai mult noroc cu asta.Nu am asa ceva!" Spun inchizand ochii si lasandu-mi capul pe spate.                                                                                                                                       "Dar eu am !" Spune privindu-ma insistent.                                                                           Imi intorc privirea spre el vazandu-i dorinta din ochi. Ranjesc in coltul gurii si ma indrept spre usa masinii. O sa fie distractiv!