Umbrele Nopții

Capitolul 10 - Învață din greșeli

        — De fapt, eu chiar am venit doar pentru fratele meu.

        Îi indic cu bărbia spre Kyle, care are deja patru manga-uri în mână și încă mai caută. Nathan își ridică sprâncenele, părând oarecum surprins de afirmația mea.

        — Oh, dar nu știi ce ratezi, Julie.

        — Nu am zis că nu îmi plac, doar că prefer cărțile fără imagini.

        — Chiar așa? Ce carte citești acum?

        — Momentan, niciuna. Zilele astea nu am prea avut timp să-mi cumpăr, iar acasă nu am decât cărțile despre oraș. După ce plecăm de aici, vom merge la librărie să-mi cumpăr câteva.

        Nathan oftează.

        — Nu ți-aș recomanda să faci asta.

        — De ce nu?

        — Zilele trecute, librăria a fost asaltată de vampiri. Dacă găsești o carte care să nu fie stropită de sânge, ești eroina mea. Însă, crede-mă, nu sunt. Am o bibliotecă întreagă acasă, dacă dorești, ți-aș putea împrumuta câteva.

        — Serios? oferta lui mă face să-mi împreunez palmele peste piept. Ar fi minunat! Le-ai citit pe toate?

        — Sunt ale surorilor mele, de fapt.

        — Surorile? Câți frați ai?

        Inspiră adânc, ridicându-și ochii spre tavan înainte de a începe să vorbească.

        — Ar fi Florian – fratele meu mai mare, Cassandra, pe care tocmai ai întâlnit-o, Christopher, geamănul ei, și Sarah, care are un an.

        — Cinci? întreb uimită. Bănuiesc că e o distracție continuă la voi.

        — Nici nu ai idee... afirmă cu o urmă de reținere în voce. Că tot vorbeam de frați! îmi indică să privesc în dreapta mea, de unde Kyle vine cu mai multe manga-uri în mână, oprindu-se când ajunge lângă noi. Bună, puștiule!

        — Bună, Nathan! îi răspunde Kyle, bătând pumnul cu el, spre vizibila mea surprinde. Ai văzut că au adus volumul paisprezece din Naruto?

        — Tocmai ce voiam să-l cumpăr.

        — Voi doi vă cunoașteți? intervin în discuția lor, privind confuză de la unul, la altul.

        — Normal! exclamă Kyle, mutându-și atenția asupra mea. Nathan e fratele mai mare a lui Chris, prietenul meu cel mai bun.

        — Oh, desigur, Chris. Adică Christopher, fratele geamăn al Cassandrei... nu?

        Nathan încuviințează, însă Kyle continuă să mă privească ca pe un extraterestru total paralel cu planeta pe care se află. Înainte ca școlile din Warrenton să se închidă, Kyle era clasa întâi, probabil că acolo l-a cunoscut pe Chris, ceea ce însemnă că el, Kyle și Cassy sunt de aceeași vârstă.

        — În orice caz, intervine Nathan, care își mută atenția asupra caselor de marcat, unde sora lui deja plătește manga-urile. Te voi căuta prin walkie-talkie să-ți dau cărțile, Julie.

        — Nu am un walkie-talkie, îi răspund, realizând abia acum că trebuie să fac rost de unul, căci pare a fi singura modalitate prin care pot ține legătura cu oamenii din orașul ăsta.

        Pare surprins de afirmația mea, însă nu întreabă mai multe.

        — Ei bine, atunci ne întâlnim mâine să ți le dau?