Interviu cu un criminal

Totul pe o carte...

- Grace, esti nebuna? Ha?Ai salariu cat alti oameni nici nu viseaza, ce-ti mai trebuie? 

- Aici nu e vorba despre bani,ok! Stiu ca nu intelegi, dar trebuie sa fac asta, si daca trebuie imi dau demisia! 

- Esti numa' buna de legat! Du-te la tine in birou si vom uita ca aceasta discutie a avut loc! 

- Nici vorba! Daca vrei sa fie asa, asa sa fie! O sa primesti prin fax in 15 min cererea mea de concediu prelungit. 

- O sa gasesc pe cineva mai bun si o sa rad cand vei veni cu coada intre picioare inapoi la mine! Zbiera barbatul in timp ce femeia iesi din birou. 

Grace a iesit ca o furtuna din biroul sefului sau. Era gata sa renunte la orice pentru acest caz si cu siguranta o va face. A incercat 10 luni sa primeasca aprobarea de la consiliu, si acum ca o are sa nu poata sa inceapa din cauza unui bosorog care de 10 ani nu facea nimic altceva decat sa ordone din biroul lui, NU, ea va incerca chiar daca va fi ultimul lucru pe care-l va face. 

Se indreapta cu pasi repezi si hotarati spre al sau mic birou pentru a-si strange lucrurile. Pe scaunul ei statea Nina, o buna prietena si colega a acesteia. Nina nu stia nimic despre ce voia sa faca a sa buna prietena, pentru ea era o zi ca oricare alta in care isi astepta colega sa mearga impreuna la o cafea, insa ea nu stia ca acea perioada va lua sfarsit inca din acel moment. 

- Hey! Ce faci? Iar te-ai certat cu mosu'? Lasa-l si hai sa mergem , ca s-a deschis o noua cafenea super chic in apropiere. 

- Ninita, pai nu cred ca pot face asta, insa daca vrei poti sa ma ajuti sa-mi duc lucrurile la masina, mi-am dat demisia. 

- Poftim?!

Nina era complet in ceata, nu stia daca fata din fata ei isi batea joc de ea sau vorbea serios. De 2 ani de cand lucra ea aici nu cunoastea pe nimeni mai bun decat Grace, era o capoasa de nedescris, insa una din cele mai bune in ceea ce face. 

Insa Grace chiar nu glumea, in timp ce Nina se uita ca la extraterestri, ea incepu deja sa-si stranga lucrurile, care au insufletit acea masa timp de cativa ani. Nu o interesau prea multe pe moment, ci doar faptul ca voia sa ajunga cat mai repede acasa pentru a evita o cadere nervoasa de fata cu atata lume. Tanara era prea concentrata pe ale sale mici averi ca sa vada ca Nina se sufoca de suparare, iar faptul ca suferea de ast de la o varsta foarte frageda nu o ajuta.

- Hey, hey, ia de-aici. Si-i intinse inhalatorul fatei, care trase cu putere din el de vro 2 ori. 

- Pai si cu mine cum ramane? 

- Lasa ca esti fata mare, te poti descurca! 

- Ba nu.. 

- Pa Ninita, ne mai vedem. 

Si terminand aceasta discutie in stil caracteristic, chiar identic si-a sfarsit si cariera careia i-a dedicat mult timp din viata ei. Pana la poarta unde o astepta masina, a mers cu capul sus si cu demnitate, cand a iesit pe poarta "biroului" care timp de 5 ani de zile i-a fost ca o a doua casa, umeri i se lasara si o lacrima se prelinse incet pe obrajul neted.

Nu a vrut sa se uite inapoi deoarece deja toate faptele erau implinite si ea nu are timp de regrete. 

Si-a indesat toate lucrurile in port-bagaj-ul vesnicei sale masini rosii, si dusa a fost! 

Ajunsa acasa arunca toate lucrurile in dulap si pe ea in pat, Stia ca va trebui sa faca multe sacrificii pentru acest caz si asta era cu siguranta unul dintre ele. Totul era deja planuit, consiliul ii acordase permisiunea sa incepa, ea nu mai trebuia decat sa semneze pe propria raspundere si munca putea incepe. 

Fata se ridicase din pat si se duse in sufragerie acolo unde pe masa se odihnea scrisoarea care-i instiinta ca are tot dreptul sa faca ce vrea. 

- Fetito cred ca ai devenit obsedata de aceea scrisoare, cred ca e a o suta oara cand te prind cititnd-o! 

- Buna si tie ,Olga, ce faci? 

- Hai lasa mistoul si zi ce ai facut azi. 

- Pai de astazi ai in fata ta o casnica, draga mea Olga, si ca veni vorba, stii mereu te-am iubit ca pe o mama, poate ai vrea sa te muti la mine? 

- Dar deja stau 12\24 fetita ce vrei mai mult? 

- Sa stiu ca am pentru ce sa ma intorc acasa!

Batrana Olga era magulita, ea neavand parte de afectiune deoarece nu mai avea nimic pe lume. 

Cele doua se imbratisara, dupa care au luat cina, facuta evident de Olga. 

Dupa masa, din bun simt Grace spala vasele, apoi se retrase silentios in camera ei meditand la ce avea sa faca. Stia ca nimeni nu o sustinea, nu ca ar stii prea multi de grozavia pe care voia sa o faca. Seful si Olga erau singuri care au aflat, seful e contra, si Olga o lasa sa faca ce vrea, desi in adancul sufletului ei suferea vazand fetita asta ca pe o fiica, considerand-o lumina ochilor ei, nu ar fi putut sa suporte asemenea pierdere. 

Fata adormise cu perna in brate si cu pletele desprinse. Visele ei in ultima vreme nu erau tocmai placute ci mai degraba hidoase, ea visa cum era macelarita de catre asa zisul ei "caz", insa nici macar asta nu o face sa dea inapoi! 

Dis de dimineata Grace era in piciroare si gata de plecare, in graba sa de a ajunge cat mai repede la Sediul General, unde va incheia contractul vietii ei, primul si poate ultimul de acest gen. 

Imbracata ca o adevarata femeie de afaceri , fata pasi in imensa cladire. In aproximativ 2 ore, sedinta se terminase, iar fata noastra se indrepta din nou spre casa. Acum totul era decis, analizele si le facuse cu cateva zile in urma, iar bagajele urmau sa fie facute imediat. Insa acum in mintea bietei fete inca mai rasunau ultimele cuvinte ale avocatului care a incheiat contractul "E UNUL DINTRE CEI MAI MARI CRIMINALI...CRIMINALI...CRIMINALI!".