~O noua viata~

Capitolul I

Buna! numele meu este Sakura,mai exact Blue Sakura. Da stiu este un nume cam ciudat datorita faptului ca mama a fost japoneza iar tata este canadian,combinatia perfecta. Sunt o persoana timida care nu prea ii place sa interactioneze cu oamenii,nu sunt genul care sa isi faca multi prieteni. Îmi place foarte mult sa desenez,si o fac de cand aveam 10 ani,iubesc sa cant si in acelasi timp si sa ascult muzica,patinajul artistic este alt mod prin care ma pot exprima,iar dansul este un hobby mai putin perfectionat. Da stiu pare ca si cum sunt buna la toate,însã nu e chiar asa,unii îmi spun ca sunt perfecta dar nu ma simt deloc asa. Am avut si o sora geamana pe nume Sawako însã ea a murit împreunã cu mama mea intr-un accident de masina acum câteva zile. Din fericire tata nu a patit nimic însã eu m-am ales cu o coasta rupta si câteva rãni usoare la piciorul drept.

Tocmai ce ma intorceam cu tata de la înmormântarea mamei si a surorii mele. Încã nu realizez exact ceea ce s-a întâmplat nu pot sa cred ca singura persoana care ma intelegea,Sawako,nu mai este. Tata a decis ca ar fi mai bine sa ne mutam in New York. Nu ma opun,in momentul de fata nu cred ca ceva in viata asta mai are rost. Asa ca imediat ce am ajuns acasa am început sa impachetez,nu aveam chiar atât de multe lucruri dar îmi va fi dor de aceasta casa. Dupa aproximativ 4 ore de strâns ne-am urcat in masina dar nu înainte de a-l lua si pe Oscar,iubitul meu câine,un Cane Corso de 3 ani si am pornit la drum. Mi-am pus castile in urechi si am lãsat somnul sa mã cuprinda.

Nu stiu exact cat timp a trecut dar m-am trezit fix înainte sa ajungem in fata noii mele case. Însã imediat ce am coborât din masina am realizat ca erau doua case legate printr-un fel de gradina acoperita.

[Tata] Daca te întrebi de ce sunt doua case sa stii ca nu vom locui singuri. Casa din dreapta este o familie înstãritã si renumita din acest oras care a fost amabila sa ne lase la jumãtate de pret casa din stânga.

[Eu] Poftim? Tata eu am fost de acord sa ne mutam pentru a avea liniste nu am de gand sa stau cu alti oameni.

[Tata] Stai liniștitã nici nu le vei simti prezenta.

Fãrã sa mã mai lase sa spun ceva pleca înainte cu câteva din bagaje. Casa era enorma,doua etaje,garaj,gradina si o piscina comuna. Mi-am ales o camera mai întunecatã de la etaj însã avea o priveliste superba pe balcon. Am început sa-mi amenajez camera dar nu înainte de a-i face un colt in camera special pentru Oscar. Mi-am pus toate hainele in dulap,mi-am transformat biroul de acolo intr-un spațiu special pentru desenat,mi-am pus chitarele lângã pat,am montat o etajera de-asupra patului pentru carti iar lenjeria am schimbat-o într-una preferata neagra cu mici cranii albe pe ea. Pe una din noptiere mi-am asezat lampa si câteva plante decorative iar pe cealaltã mi-am pus laptop-ul. Pe peretele opus al camerei mi-am lipit posterele cu trupele mele favorite si am agatat câteva dintre tablourile fãcute de mine. Dupa câteva ore bune de aranjat stomacului mei începu sa i se facã foame. Cu sleranta ca nu gãsesc pe nimeni am coborât in bucãtãrie însã n-am avut noroc. Acolo era tata si cu familia de alãturi.

[Tata] O draga mea ai venit la fix! Sa va fac introducerea,acestia sunt domnul si doamna Konner iar cei doi sunt copii lor,gemeni, Make si Akira.

D-na Konner din cate am inteles se numea Elisabeth avea parul negru si scurt iar ochii sai de un verde puternic,era o femeie mica de statura aproximativ 1.50 cu un corp suplu spre deosebire de sotul acesteia,Ronald, ce avea parul roscat si ochii albastrii un corp musculos si înalt aproximativ 1.90.

Fata,Akira,era putin mai inalta ca mama ei cu parul lung pana la coapse roscat cu ochii verzi ca de smarald si pistrui,iar Mike era brunet cu ochii tot verzi ca ai surorii lui înalt si musculos asemenea tatãlui sau.

[Eu] Încântatã de cunostinta. Am murmurat eu si m-am dus spre frigider constatand cu tristete ca nu era nimic in el. Am luat un pahar de apa si l-am baut pe nerasuflate. Plec la magazin spun dand sa plec însã tata ma opreste cu un glas nervos si serios.

[Tata] Sakura! Parca am discutat sa te comporti frumos!

[Eu] Ce anume am facut sau spus încât sa spui ca nu m-am purtat frumos? Am zis ca plec la magazin pentru ca tu esti incapabil sa cumperi niste mâncare,sau vrei sa nu mai mãnânci in seara asta? Spun eu aproape tipand.

[Tata] Sakura! Cum iti permiti? De cand eu murit mama si sora ta nu mai are cine sa te tina in frau si ai luat-o cam razna. Nu iti mai permit sa îmi vorbesti asa!

[Eu] *aproape plângând si tipand* Taci! Ce treaba are mama si Sawako ca tu nu esti capabil sa faci nimic intr-o casa? Stiu ca nu iti pasa ca au murit dar mãcar arata putina compasiune fata de mine,ca eu mãcar sufãr de-a binelea si nu ma prefac ca le-am iubit!

Spunând asta am plecat val vârtej din casa si m-am îndreptat spre gradina,aveam nevoie de liniste. Un singur lucru am cerut atunci cand ne mutam pace,nu am vrut sa mai aud si sa mai vad pe nimeni,nu am mai vrut certuri,nu am mai vrut tipete am vrut doar liniste am cerut prea mult?

In bucatarie

[Elisabeth] Liniștește-te John este normal sa aibã reactii de genul,a trecut prin multe înțelege-o.

[John] Mi-e frica sa nu o pierd si pe ea.

[Mike] As putea sa mã duc sa vad daca e bine. Akira vii si tu?

[Akira] Scuze nu pot trebuie sa mã duc sa mã întâlnesc cu Lysander. Spuse asta si se ridica de la masa si pleca

[John] Iti multumesc mult Mike. Chiar as aprecia.

Înapoi la Sakura

Nu ma puteam opri din plâns,lacrimile nu incetau sa îmi curga pe obraz iar amintirile îmi distrugeau mintea mã rupeam încetul cu încetul.

La un moment dat am simtit o mana calda pe umãrul meu. Mi-am sters repede lacrimile si m-am întors dand cu ochii de Mike. Acesta s-a asezat lângã mine pe iarba verde si m-a luat in brate. De ce m-a luat in brate? Nu ma cunosate. De ce i-ar pas de mine? Însã nu m-am opus,nu mai aveam puterea de a mã opune si in schimb mi-a prins bine o imbratisare. Dupa câteva minute mi-a dat drumul si am început sa vorbim despre tot ce ma apasa. Spre surprinderea mea era a doua persoana cãruia ii puteam spune orice,pana acum singura fiind Sawako. Dupa câteva ore bune de vorbit stomacul meu cerea si mai multa mâncare de data asta făcând zgomote asurzitoare. Mi-am acoperit rusinata burta cu mâinile de parca asta ar fi schimbat ceva.

[Mike] De ce nu veniti si luati cina la noi? Ca o mica petrecere de bun venit.

Nu stiam ce sa raspund stiam ca tatei nu-i plac chestiile de genul dar in schimb nu voiam sa il refuz pe Mike...

Deeci am atat a fost si acest capitol sper ca nu a fost prea plictisitor si ca va plãcut. Îmi pare rau daca am mai facut greseli gramaticale încerc sa le observ pe toate si sa le corectez. Hugs!

PS: Cea din poza este Sakuara ^_^