O noua zi de munca, sper sa nu intarzii, ah, uitasem, numele meu este Anne Parker am 21 de ani, locuiesc in Chicago cu parintii mei.
Eu: Buna dimineata !
Mama: Buna, scumpa mea, aseaza-te pentru micul dejun.
Eu: Nu pot mama, nu doresc sa intarzii la munca..
Mama: Bine scumpo, sa mananci ceva ..
Eu: Bine mama, am plecat.
Ajunsa deja in fata cafenelei nici nu realizez ca ma ciocnesc cu cineva aproape dezechilibrandu-ma..
Eu :Uita-te pe unde mergi idiotule!
El : Tu ai intrat in mine si tot tu ma insulti? Cred ca tu esti cea idioata .
Cand ridic privirea dau de niste ochi superbi, un albastru nemaintalnit.
Eu : Imi cer scuze..
El : In fine, numai de impiedicate dau.
Eu :Pardon ?!
El : Nu mai conteaza. Intorcandu-si spatele pleacand.
Revenindu-mi din soc intru repede in cafenea acolo dand de sefa cafenelei Melody.
Melody : Anne scumpo ai patit ceva? Ai intarziat, mi-am facut griji.
Melody este o femeie trecuta de 60 de ani si detine aceasta cafenea, ma trateaza de parca as fii nepoata ei.
Eu : Nu am patit nimic, am pierdut notiunea timpului. Imi pare rau!
Melody : Nu-i nimic scumpo, mi-am facut griji vazand ca nu ajungi.
Zambind o imbratisez.
................................................
Ziua trecand relativ repede, tura mea e pe sfarsite, ducandu-ma spre urmatorul client aproape imi scapa o injuratura cand vad cine sta in fata mea, chiar idiotul din aceasta dimineata din cauza caruia am intarziat.
Eu : Buna ziua, cu ce va pot ajuta?
El : Mai sa fie , se pare ca domnisoara artagoasa poate vorbii si frumos !
Eu : Nu sunt artagoasa ! Doar ca sunt alergica la idioti ! Deci ce dorti sa comandati ?
El : Pe tine, artagoasa mica !
Eu : In ce lume dominata de extraterestrii crezi ca se poate intampla asta? Intreb razand, tipul are ceva probleme.
El : vei vedea artagoasa mica, apropo numele meu este David micuta Anne, nu o sa uiti numele acesta prea curand, pleca lasandu-ma mai confuza ca niciodata.
Ce naiba se intampla cu tipul asta ?!
