01

31 5 0
                                        


Razele soarelui intrau ,parcă timide , în camera întunecată , strecurandu-se printre perdelele bej , luminandu-l vag pe Kevin .Lucrase incontinuu de câteva zile în laborator și orice as fi făcut nu as fi putut sa-l scot de acolo . Ochii săi , de un verde palid , mari , ce îi ascundeau șarmul și amuzamentul , erau acum bulbucați , înconjurați de cearcane negre și adânci , smaralde peste care viața şiroia fără să le atingă . Îl invidiam, pentru orice făcea , pentru felul lui de a fi , pentru zâmbetul său care putea sa inducă pe oricine intr-o transa de bucurie ... pentru ca el era Kevin , iar eu eram doar eu .

Totuși , privindu-l acum nu vedeam decat rămășițele din persoana care a fost odată , un băiat obosit , dezamăgit , sleit de puteri în jurul căruia plutea un aer bolnăvicios . Chipul său , încadrat perfect ca un ceasornic de parul sau castaniu , părea ca prevestea timpul , ca îl stăpânea ,ca putea sa îl rupă și sa îl lipească la loc de parcă nimic nu s-a fi întâmplat.

Cafeaua îl conducea spre o lume a iluziilor , iar fiecare înghițitură îl împingea mai departe fiindu-i imposibil sa facă vreun pas înapoi . Voiam sa mă duc sa-l îmbrățișez , sa îl consolez , sa îl fac sa rada , chiar dacă doar pentru câteva secunde , chiar dacă pentru ultima oară , dar tot ce am putut sa fac a fost un pas în fata .

La auzul pașilor mei a tresărit și și-a ridicat privirea din caietul de notițe și din cărțile sale , privindu-ma lung . Abia acum și-a dat seama de venirea mea . Picăturile de sudoare îi siroiau pe frunte . Era extenuat, pierduse lupta pe care o ducea cu el însuși de mult timp ,deși nu voia sa recunoască , iar acum era captiv în mintea sa , în propia sa lume .

- Gata cu formulele , cu experimentele , cu matematica !am spus fără sa mă mai pot stăpâni .

A oftat uitandu-se în jur. Și-a pus creionul jos și a apucat cana de cafea când m-am auzit strigând :

- Și gata cu cafeaua !


Sa uitam ca timpul trece Hikayelerin yaşadığı yer. Şimdi keşfedin