Lângă tine pentru totdeauna

Capitolul 19

-Câți ani aveai? întreabă ea super încurcată.

-16. răspunde blondul scurt, iar Julianne se întoarce cu fața spre el.

-Iar ea era în ultimul an de facultate. repetă ea parcă nevenindu-i să creadă.

-Ce pot să zic, sunt irezistibil! zice băiatul cu nasul pe sus, apoi începe să râdă ușor împreună cu Julianne.

-Și foarte modest. îl completează aceasta sarcastică, iar Caden pufnește amuzat după care o sărută până ce o lasă fără aer.

-Pe tine te iubesc, restul nu mai contează. spune Caden slab, acum buzele lui aflându-se la un centimetru distanță de ale ei.

-Au contat vreodată? întreabă fata. Adică, ea a contat pentru tine? reformulează aceasta, fără ocolișuri.

-Nu. răspunde el repede. Nimeni nu a contat vreodată în felul în care contezi tu pentru mine. continuă acesta în timp ce-și lipește fruntea de a fetei.

-Bine. Pentru că urăsc competiția și altfel eram nevoită să jumulesc penele cuiva. spune ea mai în glumă, mai în serios, iar Caden începe să zâmbească larg dar nu pentru mult timp deoarece Julianne își zdrobește buzele de ale lui, acum întorcându-se cu tot corpul spre el, înconjurându-i mijlocul cu picioarele.

***

-Chiar nu vreau să dau ochii cu tatăl tău, Caden. Mă simt destul de nasol după faza căderii mele nervoase de ieri. spune Julianne tristă atunci când închide fermoarul geamantanului cu haine.

-Iubito, crede-mă, nu ai de ce să te îngrijorezi, tata nu va spune nimic.. încearcă el să o liniștească, dar este întrerupt pentru a treia oară în ultimele 5 minute.

-Nu e vorba de asta, doar că mă simt rușinată de..tot.

-Nu are de ce. Ascultă-mă Julianne, spune el apropiindu-se de fată luându-i chipul între palme, tatălui meu deja îi pare rău pentru ce ți-a făcut. Mie nu-mi pasă de scuzele lui, m-a dezamăgit încă o dată, nu mai am așteptări de la el că va fi mai bun cu mine, dar îți spun. Nu l-am auzit niciodată în viața mea cerându-și scuze. Se simte vinovat, iar eu nu vreau să fiu ca el și să-i întorc spatele deși o merită cu vârf și îndesat. O să mergem acolo, le urăm rămas bun și plecăm. își termină băiatul discursul iar Julianne doar îl aprobă dând din cap de mai multe ori.

Caden o sărută apăsat pe fată, iar aceasta, bineînțeles, îi răspunde dornică. Sărutările lui parcă ar fi o gură de rai pentru ea, o simte în vene, peste tot, parcă ar fi vital pentru ea, dar și pentru el. Asta se întâmplă când dragostea intervine între doi oameni, nu mai poți dormi, nu mai poți mânca și nu mai poți respira atunci când acea persoană nu e lângă tine, iar atunci când îți este aproape, te simți ca în rai.

Băiatul se desprinde de fată, ia geamantanul de jos, îi prinde mâna fetei, apoi ies pe ușa camerei împreună, pornind spre ieșire. La parter, mama și tatăl lui Caden îi așteptau.

-Of copii, o să-mi fie așa dor de voi! spune Aniela în timp ce o îmbrățișează pe Julianne, urmând mai apoi Caden.

-O să mai trecem pe aici, mamă, stai liniștită. o asigură Caden pe mama lui, apoi îi sărută obrazul.

Dustin îi întinde mâna fiului său, iar crețul i-o acceptă, expresia feței sale fiind rece în comparație cu cea a tatălui său. Când veni rândul lui Julianne, Dustin face același lucru, ca la fiul său, îi întinde mâna fetei, doar că pe ea o privește cu tristețe, cerându-și scuze din priviri, iar Julianne doar încearcă să-l evite fără să-i trezească suspiciuni Anielei.