Băiatul din infern

19

Ma doare, plang , ma ustura. Il vreau pe Davis aici, acum ...il vreau .

Imi zambeste acru in timp ce isi cauta la spate ceva.In cele din urma, scoate o pila de unghii.

Doi dintre prietenii ei , foarte inalti, bine facuti, unul brunet, altul saten deschis,se apropie de mine si ma prind de ambele maini tinandu-ma atat de puternic. Cei care se afla pe hol, nu prea multi, privesc inmarmuriti scena.Jane se apleaca in fata mea si imi zambeste acru.Ma magaie de cateva ori pe fata cu pila, apoi apasa tare.Zambeste si din nou apasa cu pila de fata mea .Dau din maini , dar degeaba.Cei doi parca ma tin din ce in ce mai strans si rad.Oare ce le-a dat de au fost gata sa faca ce vrea regina Jane?

─Hai la baie, este timpul baitei, zice tipand in timp ce taraste de par pana la baie.

Cand ajungem, ma baga de cateva ori cu capul in apa de la baie in timp ce radea cu ceilalti ... plang, lacrimile imi cad din ce in ce mai repede si sunt mai multe.Ma doare, ma dor coastele al naibii de tare si simt din nou sange in gura, e mai mult sange. Fata imi este uda si miros urat...ma ustura ochii de la solutiile din apa si pe langa asta ma ustura fata atat de tare...Jane rade si bolboraseste tot felul de lucruri pe care nici nu le pot auzi din cauza durerii.
Ce are cu mine?

─Au, murmur stinsa in cele din urma...iar in acel moment se aude o voce barbateasca...este domnul Adams care tipa la Jane si la cei care se amuzau pe seama asta.

Aud fete care spun ca Alex l-a anuntat pe domnul Adams.

─Amandoua in biroul directorului ! zice nervos domnul Adams , tipand.

Cei de pe hol inca privesc .

Domnul Adams se întoarce spre ei , apoi spune:

─Toată lumea in clase! Spectacolul s-a încheiat.Plecați de aici.

─Leyla? Oh, tu ? Nu ma asteptam sa fii implicata in asa ceva, zice imediat ce ma vede...

─Ce i-ai facut , fetito? intreaba directorul.

─Domnule Robinson, eu nu am facut nimic! 

─Numele întreg imediat.

─Ma numesc Jane Moore, spune ea .

─Asa, Jane! Domnul Adams te-a vazut in ce fel dadeai in Leyla .Cum de ai ajuns sa te comporti in felul asta?
Care este motivul pentru care ai decurs la acest gest, domnisoara Moore? Ce avetj de jmpartit voi doua?

Nimic, desigur.Ce am avea noi doua? Eu nu am nici 10% din ce are Jane.Nici nu vreau sa am.

─Imi pare rau, murmura lasandu-si capul in jos.Dar ea m-a provocat.M-a amenintat ca ma omoara pentru ca este geloasa pe mine.Nici nu stiti cate mi-a spus... zice trista prefacandu-se ca își șterge lacrimile.Sunt sigură ca este geloasa pe mine.Multi din liceu mi-au spus cu cata ura ma priveste.Nu am mai rezistat,domnule, am cedat.Am vrut sa ii dau o lecție pentru ca alta data sa nu se mai atinga de mine.Stiti dumneavoastra prin cata teroare am trecut anul acesta din cauza ei? Nu stiti asta, de unde ati putea sti?!

Jane mai are si tupeu sa minta! Da in mine ca dintr-un sac de box, apoi sa si minta ca regreta ce a facut si ca eu am provocat-o. Sper ca domnul Robinson sa nu creadă asta.Nu am nevoie de exmatriculare pe nedrept din cauza unei printese rasfatate.

─Cum s-a intamplat totul ? intreaba domnul Robinson.

─Domnule Robinson, eu nu as indrazni sa amenint pe cineva, spun cu vocea tremuranda.M-a lovit, put si simplu, din senin.Uitati-va cum arata! zic facand semn la fata mea.Jane este violenta, cruda.Cum ati putea crede abetatiile sale? Cate probleme am facut eu de cand ma aflu in liceul asta? Sunt nervoasa.

─Foarte urat , domnisoara Moore.Foarte urat.Nu esti demna de colegiul acesta, zice domnul Robinson in timp ce cauta printre mormanele de harti.Trei luni la scoala de corectie si nota scazuta la purtare.Ma tem ca anul asta nu mai ai cum sa dai la facultate, dar, asta este cea mai simpla pedeapsa.Daca domnisoara Smith depune plangere, direct in închisoare iti vei petrece restul anului, cel mai probabil, si anul viitor.

─Dar, domnule, va rog.Eu sunt Jane Moore.Sunt extrem de bogata.

─Da, domnisoara Moore , suporti consecintele. Acum iesi afara din biroul meu  cu bogăția l ta!

─Va rog, spune Jane strident cu vocea tremurandu-i.

─Leyla, tu mai ramai putin, imi spune calm.

─ O sa discut cu avocatii mei , domnule Robinson, o sa vedeti dumneavoastra! Spune iritata Jane iesind imediat din biroul directorului lasand usa in urma ei sa se tranteasca.

Imediat ce iese pe usa, domnul Robinson ma intreaba daca vreau sa fac plangere pentru ce mi-a facut.Sincer, este pentru prima data cand , chiar daca mi-a facut asta, nu vreau sa ii fac rau.Cred ca deja este destul ca nu mai poate da la facultatea la care voia si ca pana la sfarsitul anului  isi va petrece timpul  printre elevii batausi de la scoala de corectie .

─Ascult, ma intrerupe domnul Robinson.

─Nu , nu o sa fac plangere.In primul rand , pentru ca , pana se intoarce la scoala, deja o sa intram in vacanta de vara asa ca nu cred ca mai are cum sa imi faca vreun rău.

Domnul Robinson ma priveste , apoi spune :

─Bine, este alegerea ta.Regret ca ai patit asta, tu esti un elev care ridica pretentii! As fi fost total dezamagit daca era si vina ta si nu stiu daca as fi putut trece cu vederea.Dar, de ce ti-a facut asta?

─Nu stiu, zic.Nu avem nicio legatura noi doua.

─Ciudat.In ce zone te-a mai lovit?

─M-a lovit in coaste si mi-a tras palme de cateva ori . Doar ma ustura...

Bineinteles ca ma doare!

─Daca vrei, poți merge la cabinetul colegiului.Iti va da un calmant.