Trăiesc viata unui orb.Timpul trece pe langa mine sec, ca un film mut. Sunt rece , deși soarele imi arde pielea. Sunt un trup neînsuflețit ce caută existenta in oameni . In oameni triști cu zâmbetul pe fata .Ce le e frica sa se exprime, si se ascund in mine . In omul fara viata viata , cu o singura dorința . Dorința de a trai din nou. Dar umbrele ma omoară , iar si iar. Sentimentele ma îngroapă adânc . Si umbrele rad , rad de suferința mea , pentru a uita de ele . Se numește scut . Ele se apăra. Zilnic atrag răul ca un magnet. Ce e bun nu mai exista .Doar iubirea ma mai poate salva. Dar a murit odata cu mine.
