Băiatul din infern

17

─Si eu am dorit bine cu tine, îi spun.

─Unde tii farfuriile? Nu le-am gasit, intreb eu  imediat si clipind de câteva ori.

─Iti dau eu farfuriile , zice ducandu-se spre un dulap de sus si scoate doua farfurii asezandu-le pe masa.Ma intorc cu spatele la Davis , iar in tigaie, pun si ouale batute.Simt cum ceva ma atinge pe gat, usor ce imi da fiori reci ca gheata pe sira spinarii.Degetele reci ale lui Davis imi ating gatul, apoi se duc usor spre clavicula . Sunt reci, sunt lungi, sunt subtiri, ma gadila.Ma uit cu coada ochiului la Davis si observ cum isi trece cu varful limbii peste buze . Imi inchid ochii.Imi simt inima batand cu putere , imi simt fiorii ce imi strabat corpul.Davis se lipeste cu intreg trupul de mine, iar eu stau nemiscata.Ma saruta pe gat, imi musca usor pielea , simt locul cald.Imi las capul pe spate, stand tot cu ochii inchisi.Davis ma mangaie usor pe brate , de sus pana jos, apoi ma apuca de mijloc .Imi simt inima batand din ce in ce mai tare, sangele imi zvacneste prin vene, imi este cald , simt o multime de fiori in intreg corpul , care ma inteapa, ador senzatia.Davis se opreste, apoi scoate telefonul ce vibreaza in buzunar.Ofteaza , ridicandu-si sprancele, apoi raspunde.

 ─Da, sigur, zice pe un ton iritat.Ajung acolo peste o  ora sau chiar doua. Da, Freddie, am zis ca vin! inchizand telefonul .

 ─ Ce s-a intamplat? intreb.

─Trebuie sa plec peste o ora. N-are importanta . 

─Mananca ! zic in cele din urma. 

─Nu poti pleca asa. 

─Daca vrei, poti ramane aici .

─De ce sa raman?  Si nu , nu  vreau sa raman aici singura, Davis.

─Bine ,daca te temi,  nu trebuie sa ramai .Nu vreau ca iubita mea  sa pateasca ceva rau , zice zambind. Chiar daca aici te stiam ferita de fiintele ciudate si rale care vor...

─Termina, Davis! Stii destul de clar ca nu sunt o usuratica.

─Nu am zis asta, Leyla.

─Ba da , asta ai zis si cel mai bine ar fi sa mananci naibii ! Trebuie sa pleci imediat.

─Uite cine a devenit irascibila , zice mascandu-si zambetul . 

 Chiar daca as vrea sa fiu suparata pe el nu pot fi, si de asemenea, imi repare zambetul de mai devreme.

─Scuze.

─Este in regula.Te inteleg. Stiu cum este sa stai departe de persoana pe care o iubesti, murmura.

─Bineinteles, iti este deja dor de mine, murmur zambindu-i.

─Chiar ai gatit bine, multumesc! zice schimband subiectul in mod intentionat.Primul mic dejun, nu-i asa?

─Chiar asa prost am gatit?

─Nu, chiar deloc, spune.Imi place.

─Ti-am gatit cu mare drag, soptesc.

Davis se uita atent la mine, apoi raspunde:

─Si eu mananc cu mare drag! Spune.

   ─Pacat ca trebuie sa pleci, murmur cu o expresie trista.

Chiar imi pare rau ca Davis pleaca din nou.O sa ma simt iar singura, iar voi sta in casa, in camera mea si ma voi gandi la el.

    ─Ne vedem in curand.Promit ca de data asta nu voi mai fi atat de ocupat, zice luandu-mi barbia intre degetul mare si cel aratator sarutandu-ma usor. Voi face tot posibilul sa vin cat mai repede la tine.

Sar in bratele sale puternice si  il imbratisez cateva clipe bune, punandu-mi capul pe pieptul lui tare.Nu vreau sa ii mai dau drumul din bratele mele.

Imediat dupa ce Davis pleaca din fata casei mele, ma duc direct in casa.Pe mama am gasit-o in bucatarie, gatind.Tata era deja la munca.Eva era in bucatarie cu mama.Mama a fost tare fericita cand m-a vazut in bucatarie.M-am uitat timid la ea, abia ce puteam sa ii zambesc.Cateva lacrimii ii curgeau mamei de la ceapa pe care o toca.Nu s-a dat in pomeneala in legatura cu noaptea trecuta.Nici eu nu am intrebat nimic, nu am spus absolut nimic.Nu  ce sa spun si cu siguranta, daca aveam ce spune, nu puteam din cauza rusinii.
Cateva ore mai tarziu, mama a plecat la munca, asa ca am rămas cu Eva.De ea nu mi-a fost rusine.Am intrebat-o daca a sunat-o noaptea trecuta pe mama  cineva.Mi-a spus ca a sunat-o iubitul meu.Ma convinsesem asa ca , i-am spus ca este destul.
Restul zilei mi-am petrecut-o invatand , facand niste exerciții la matematica.Eva a venit in camera mea, pe la ora 20:21 si m-a rugat sa ne plimbam pe afara.Am plimbat-o cu sania, insa, nu prea a mers .Era prea ingheata.Iarna este deja   pe sfarsite, asa ca i-am facut pe plac Evei.Daca nu era , cu siguranta nu mai ieseam din camera mea calduroasa si nici nu ma dadeam jos din patul meu moale.Mai am doar sase zile pana incep scoala.O sa imi fie greu.Pana la urma,am adormit cu gandul la Davis.                                                                            *

            Coridorul liceului este plin de copii, iar cand te uiti la chipurile lor vezi dezamagire, revolta ,tristete si de asemenea oboseala, chiar daca este a treia zi de cand am inceput cursurile. Doar ei stiu pe unde naibii au petrecut zilele astea...unii par atat de schimbati, bineinteles , in sensul negativ al lucrurilor, unii nici nu au mai venit astăzi(ma refer la unii dintre colegii mei). Merg  spre clasa , abia privind fix inainte. Deja am inceput sa ma simt obosita.In fata este grupul de  priteni a lui Jane. Mi se strange inima in piept precum un ghem.Jane este destul de nervoasa, tipa la prietenii sai.
Imi tin   strans la piept cartile pentru ora actuala.   Trece pe langa mine impingandu-ma din nou  intr-un dulap al unuia dintre colegi.Raman nemiscata privind in jos, pe podea.Nu stiu ce mama naibii are fata asta cu mine.Mai ales de la un timp.

 ─Drace! zic incet.

 ─Scuza-ma, mizerabilo!  Nu te-am vazut!  zice pe un ton nervos mergand inainte fara a-i putea spune ceva.Si azi poarta tocuri.Si pe gheata asta!

Imi mangai usor bratul lovit si ma indrept spre clasa ca sa nu mai fiu nevoita sa dau din nou de irascibila Jane care-si varsa nervii tocmai pe mine! Cred ca am devenit sacul ei de varsat nervii.Sunt precum un sac de box: eu stau fara a ma misca, fara a reactiona in vreun fel, iar ea loveste cu toata puterea in mine, fara mila.

        Zoe a absentat din nou de la scoala . Toate persoanele dragi imi lipsesc in ultimul timp, mai ales Davis...mai ales cand am nevoie de el, imi  lipseste cu adevarat mult . Cert sunt cele mai negre zile din viata mea plus ca de cand a plecat , singurul lucru' pe care l-am mancat a fost un iaurt degresat si cateva fructe. Daca va mai lipsi inca cateva zile ma va gasi moarta, in special, din cauza lui Jane.

   Este a treia zi de scoala cand ma tot impinge si ma numeste " mizerabila"  fara vreun motiv anume si concret , mai nou, ma ameninta .Si totusi, nu inteleg de ce dracu' ma tot loveste.Ieri m-a impins atat de tare incat mi s-au invinetit coapsa dreapta si brațul drept, iar in prima zi mi-a pus piedica incat tot liceul a ras de mine cand eram plina de noroi si mi-a intrat o piatra in palma , iar ei, bineinteles se amuzau.Oare ce va mai urma dupa asta?  Un cutit in inima intr-o zona pustie  si lumea ramane fara mine  si nimeni nu va sti cum am murit si de ce pentru ca va sterge toate urmele lasandu-ma intr-o balta de sange , iar eu , in ultimile mele minute din viata ma voi gandi la Davis ca nu-l voi mai vedea si la familia mea, mai ales la micuta Eva care nu va intelege ce s-a intamplat...oh, nu! Imposibil .Nu se va ajunge la asta niciodata!   insa, dintr-o data , gandurile imi dispar din cauza vibratiilor telefonului .Scot repede telefonul , chiar daca sunt in ora , iar eu nu obisnuiam sa fac asta inainte si deschid mesajul deja stiind ca este de la el...

     Ce faci , iubito? Eu ma indrept spre casa. Mi-e dor de tine, ne vedem cand iesi de la cursuri!

    Sunt la ora de matematica si ma ascund de profesor sa nu vada ca folosesc telefonul in timpul orei, in cazul in care ma observa, risc sa nu mai particip la olimpiada :) .Si mie mi-e dor de tine si abia astept sa te revad, de asemenea! Scumpa ta Leyla care se tot gandeste la tine !