O nouă viață în Torino

1.

Sunt aici. In camera mea care mi-a fost refugiu in cele mai groaznice momente, cand ma prabuseam la pamant si ma inecam in propriile mele lacrimi. In acele momente in care nu voiam sa vad pe nimeni, doar ea imi oferea liniste deplina. Inainte sa ies pe usa mai arunc o ultima privire. Imi este foarte greu sa ma despart de atatea amintiri. Nu este una dintre acele camere cat un palat in care sa imi aud propriul ecou. Este micuta, calduroasa, cu o mica biblioteca. Imi iau singura poza cu fratele meu si cobor in bucatarie unde ma asteapta mama.
-Gata, scumpa mea? ma intreaba mama
-Da mama, cred ca am luat tot. Sa mergem. spun si ma indrept spre usa cu bagajul intr-o mana si cheile de la masina in cealalta.
Am permisul de doar 3 luni si imi este foarte drag sa conduc. Am primit micul meu Smart din partea mamei acum un an la majoratul meu. Nu a fost cine stie ce, doar cativa prieteni, si cateva rude mai apropriate dar m-am simtit foarte bine iar surpriza mamei a fost cea mai frumoasa.
Cu toate astea decid sa o las pe ea sa conduca. Chiar nu ma simt in stare si emotia m-a complesit o data cu aceasta mutare. Din mica mea casuta dintr-un apartament rezidential din Bucuresti, ma voi muta in imensul Torino. Impreuna cu mama am decis sa imi continui facultate in colegiul Enrico Fermi din Torino, unde am primit bursa. Tot drumul am privit pe geam, pierduta in propriile mele ganduri. Nici o data nu am locuit singura sau nu am stat nici macar o zi fara mama. Dar acum este mometul meu.
-Vorbeam cu tine, domnisoara. ma trage mama din lumea mea.
-Spuneam ca am ajuns in aeroport, trebuie sa urci daca nu vrei sa plece fara tine. adauga ea
Imi iau la revedere de la ea si ii sterg lacrima din coltul ochiului inainte sa ii promit ca o voi suna imedita ce ajung.

Dupa 2 ore am ajuns, mi-am luat bagajul si ma rog ca cei care imi aduc masina pe platforma sa aiba mare grija de ea. In cele din urma ma aflu in fata noului meu apartament. Deschid usa si raman uimita. Este mai frumos de cat ma asteptam. Totul in jur este asortat in auriu si bej. Livingul este maricel iar bucataria este foarte frumos aranjata in culori vii. Cand intru in dormitor ma arunc pe pat si incep sa inspectez locu cu privirea. Intr-un colt se afla un birou, o biblioteca mica langa, patul de doua persoane...dar cea ce ma face sa ma holbez timp de 10 minute este șifonierul imens ce cuprinde un intreg perete. Dupa ce despachetesc bagajele, mi se face foame si decid sa cobor la micul market de peste drum. Sunt foarte norocoasa ca am facut un curs de limba italiana inainte sa vin aici. Adaug in cos o caserola de piept de pui, niste legume si paine.
In timp ce mancarea e la cuptor, iau telefonul sa o sun pe mama.
-Jess, ai ajuns bine? pot simti agitatia din vocea ei
-Da mama, am ajuns bine, astept sa mananc si apoi sa ma bag in pat. Drumul asta m-a obosit foarte mult.

Dupa 30 de minute dupa ce mama mi-a umplut capul cu sfaturi, sa am grija, sa fiu cuminte, sa o sun de cate ori am nevoie, la orice ora; m-am pus sa mananc.
Este ora 5 dupa amiaza, decid sa ma pun in pat sa ma odihnesc putin dar cineva bate la usa.
O fata cu parul blond la fel ca mine dar cu ochii de un albastru intens sta in fata usii mele. Nu pot sa imi dau seama ce tine in mana dar inainte sa spun ceva ea imi prinde mana si spune.
-Hei eu sunt Maria. Locuiesc la parter si am auzit ca avem o noua vecina. Imi cer scuze daca am deranjat, voiam sa stiu daca esti bine.
Analizez accentul ei italienesc perfect.  Pare o fata de treaba, imbracata intr-o pereche de jeans putin taiati si o bluza  alba. Nu este nici foarte machiata, doar o linie subtire de eyeliner, putin mascara si un ruj nude. Intr-un timp decid sa ii raspund sperand sa nu rada de "italiana mea".
- Hei. Eu sunt Jess, m-am mutat din Romania. Incantata de cunostinta.
-Nu iti poti imagina cat de mult ma bucur ca in sfarsit nu mai sunt singura. Nu stiu daca ai observat dar in acest bloc sunt mai multi baieti, iar putinele fete, ei bine, sunt niste curve. Spune ea etalandusi zambetul perfect.
- Intra daca vrei, iti pot oferii o cafea. Spun eu simtindu-ma putin stanjenita.

Ne-am pus la mica masuta din living si in timp ce ne bem cafea, incepem sa povestim despre cum este in Romania, despre ce ne place sa facem in timpul liber si am gasit destule chestii in comun cum ar fii sala de sport, muzica, shopping'ul.

Anunț : Este prima dată când scriu și îmi cer scuze pentru eventualele greșeli gramaticale.

Ce ziceți, continui?