Memoria unei inimi

XXXI - Adevărul pentru Junior și o dezamăgire cruntă

    În acea dimineață, bucuria simțită de doamna Olga se observa din cel mai mic gest sau cuvânt spus, pentru faptul că i-a avut la masă pe toți copiii ei, deoarece în inima sa mare de mamă, au avut loc și ceilalți trei, pe lângă locul special ocupat de Edi, bineînțeles fără să lipsească de aici nici Junior, pe care îl considera ca fiind primul ei nepot. A fost una dintre acele dimineți perfecte, plină de bună dispoziție și fericire din partea tuturor, bucurându-se sincer unul de compania celuilalt.

    După ce au mâncat, au mers cu toții în grădina casei pentru a savura cafeaua, unde la un moment dat, Ioan s-a retras câțiva metri împreună cu Edi, nedorind să le deranjeze pe cele trei cu discuțiile lor plictisitoare despre lucrurile ce aveau legătură cu cabinetul de avocatură, în special cu programul acelei zile, în care el nu intenționa să meargă la serviciu. Iar Ioana a rămas pe balansoar, locul pe care l-au împărțit amândoi până în acea clipă, în compania doamnei Olga și a Iolandei, purtând și ele o discuție ce părea destul de interesantă. Însă discuția lor se pare că pentru Ioana nu a fost mai interesată decât imaginea bărbatului din fața ei, care avea puterea să o tulbure doar prin simpla lui prezență.

    Ochii săi au început să-l analizeze amănunțit, așa cum au mai făcut-o de atâtea ori, doar că de data aceasta a pus mai mult curaj în analiza ei și involuntar, gândurile i-au zburat la evenimentele din noaptea trecută și la senzațiile și sentimentele trăite în brațele acelui bărbat care i-a arătat ce înseamnă dragostea adevărată și pură și să te simți o femeie dorită și adorată în același timp.

    Doar după câteva secunde de când ea și-a pironit ochii pe trupul lui, Ioan și-a îndreptat privirea spre Ioana și a simțit că inima îi este inundată de o fericire mângâietoare când a văzut că ea îl studia în modul acela plin de interes și fascinație. I-a răspuns și el privirilor ei în egală măsură, complet atras de înfățișarea și puritatea acesteia, ajungând să simuleze că este atent la discuția purtată cu Edi și să răspundă monosilabic din când în când. În clipa în care li s-au întâlnit privirile, și-au zâmbit discret unul celuilalt și complet seduși de ceea ce ochii lor vedeau, au menținut contactul vizual, realizând amândoi că erau subjugați de aceleași amintiri.

    - Hai du-te la ea, că mai ai puțin și o mănânci din priviri! Oricum, am început să vorbesc singur și am și înțeles perfect ce am de făcut azi la cabinet în lipsa ta, l-a îndemnat Edi, care a sesizat, fără prea multe eforturi, ceea ce se întâmpla între cei doi.

    Ioan l-a privit cu recunoștință, l-a bătut ușor pe umăr, mulțumindu-i prin intermediul ochilor, apoi s-a apropiat de Ioana. Când și-a reluat locul de lângă ea, s-a asigurat că nu rămâne prea mult spațiu între corpurile lor, cu gesturi delicate i-a adunat tot părul pe umărul drept, descoperindu-i urechea la care i-a șoptit:

    - Nu este bine ce faci, micuțo.

    - Ce anume? întrebă ea confuză, fixându-și privirea ei catifelată în albastrul senin al ochilor lui și simțind amândoi puntea creată între inimile lor odată cu acel contact vizual.

    - Faptul că te uiți la mine cu ochișorii ăia inocenți, dar și pofticioși în același timp. Pentru că nu faci altceva decât să mă ispitești și mai mult și să îmi pui răbdarea la grea încercare.

     Ioana nu a adăugat nimic la cuvintele lui tulburătoare, dar el s-a mulțumit să o simtă cum începe să se fâstâcească și că trupul îi vibrează doar la simpla lui apropiere. A simțit o imensă satisfacție masculină, conștientizând din aceste semne, că după cele petrecute în noaptea trecută, efectul său asupra ei a devenit și mai puternic.

     Cu coada ochiului a privit către ceilalți și pentru faptul că erau cu toții cu fețele întoarse spre aleea unde Junior dădea un adevărat spectacol cu trotineta sa, a început să îi depună mici sărutări fierbinți în spatele urechii, în timp ce, cu o voce joasă și seducătoare, o întrebă: