Pionul Magic: Descoperirea (Volumul 1)

Căutând răspunsuri

Era trecut de ora nouă seara si tot nu reusisem s-o vad pe Maggie. Era mereu pazita de cate o gorila. "Domnisoarea nu aveti voie sa intrati". Simplu si fara alte comentarii. Ce puteam sa fac? Sa ma iau in gura cu el? N-as fi rezolvat nimic.
De doua ore tot incercam sa adorm, dar fara rezultat. M-am dat jos din pat si am tras cu ochiul pe hol. Inca era cineva instalat in fata camerei ei, iar asta ma irita la maxim. De cand se facuse atat de cald in camera? Am deschis geamurile. La Eric era inca lumina. L-am strigat si tot strigat, pana cand, intr-un final a iesit pe balcon. Era la bustul gol si niste pantaloni de trening si a fost nevoie de toata forta sa ma abtin sa nu ma holbez la pectoralii si patratelele lui.
- Trebuie sa vorbim.
- Stiu. La fix.
Hai ca la asta nu ma asteptam. Fara comentarii? E clar ca ceva nu e bine si nu sunt singura care si-a dat seama de asta.
-Trebuie sa o vad pe Maggie. Ce facem cu tipul de la usa ei? Nu putem iesi fara sa ne vada.
-Misteryous girl,asta nu e deloc o problema,as putea scapa de el intr-o secunda. Doar ca nu e momentul sa ma pun rau cu Meya si Aaron. Si as fi facut-o,doar ca ai intervenit tu.
-Si cu ce schimba asta lucrurile? Ce-ai putea sa vrei tu de la mine? Pentru ca daca am invatat ceva,nimeni nu te ajuta fara niciun interes.
-Asta este o discutie,care din pacate va trebui sa o lasam pentru mai tarziu. Deocamdata am nevoie de tine pentru a crea o diversiune.
Imi spuse planul, dar nu-mi placea ultima parte -cea in care eu raman in camera mea, iar el pleaca pe ascuns. Asa ca aveam de gand sa-l modific putin. M-am schimbat, m-am bagat in pat si apoi am inceput sa tip. Unu,doi... in cinci secunde tipul si veni la mine in camera si aprinse lumina.
- Ati patit ceva?
- E ingrozitor, i-am spus cu vocea tremuranda, iar apoi am inceput sa plang.
- Domnisoara, ce.. ah...- se vedea ca nu se pricepe la lucruri de genul- de ce plangeti? E totul in regula? Sa va aduc ceva?
- Intoarce-te! s-a uitat nedumerit la mine, dar a facut cum i-am zis.
Intre timp m-am dat jos din pat si mi-am pus halatul pe mine. In niciun caz nu trebuia sa ma vada in jeansi si tricou. M-am prefacut ca-mi suflu nasul.
-Acum poti sa te uiti. L-am privit cu o fata de copil speriat, in timp ce-mi steregam asa zisele mele lacrimi cu maneca halatului. Un ... un cosmar cum nu ai vrea sa ai.
Tipul - nu mai mult de douazeci si cinci de ani, mai mic de statura si foarte bine facut - se abtinu sa nu rada
- Si acum unde va duceti?
Sa abordam putin tipul fetei isterice sau sa trecem la faza cu caderea nervoasa?
- Unde merg? am tipat la el. Crezi ca am de gand sa raman in camera asta dupa cosmarul pe care tocmai l-am avut? Vrei sa-ti povestesc? Dădu sa-mi raspunda, dar l-am intrerupt. Nu, nu vrei. Ce-ti pasa tie? Si acum da-te din usa. Nu mai suport inca un minut in camera asta. Cand ma gandesc la... nu conteaza. Tipul se uita la mine, fara sa se miste din loc. Esti cumva surd?
- Dar domnisoara, nu va simtit bine. Nu ar trebui sa...
N-aveam de gand sa il las sa termine nicio propozitie.
- Nimic, m-am rastit la el. Ma duc in camera la Edward. A facut ochii mari si s-a uitat la mine de parca i-as fi spus ca ma duc sa ma culc cu el. E verisorul meu, cretinule.
- Dar ce...
L-am interrupt. Din nou. Devenea chiar amuzant sa ma joc cu nervii tipului astuia
-Atat i-ar trebui. Sa comenteze ca-l pun sa doarma pe jos. Dispari, am tipat.
In secunda urmatoare a si plecat, bombanind ceva in sinea lui si intorcandu-se la postul sau de paznic. Cred ca s-ar fi pus si in patru labe in fata mea si ar fi inceput sa latre ca un caine, daca asta m-ar fi facut sa tac.
Eric era afara cand i-am dat in sfarsit de urma. Intrase la Maggie in camera,dar ea nu era acolo,ceea ce ne-a ingrijorat. Comenta cand ma vazu si ma trimise inapoi in camera mea,dar evident ca nu l-am ascultat. Am continuat sa il urmaresc cum dadea tarcoalei casei, parand foarte interesat de peretii acesteia - tot continua sa pipaie unele locuri. Desi nu eram cu mult in spatele lui, ma chinuiam sa tin pasul cu el. Lumina slaba a lanternei sale nu-mi era de mare ajutor si nici tufele mari de trandafiri -auch . Un fosnet puternic s-a auzit in spatele meu. M-am intors pentru cateva secunde, iar cand m-am uitat iar spre locul unde ar fi trebuit sa fie Eric, lumina disparu si m-am trezit singura in intuneric.
Un miros dezagreabil s-a instalat in aer. Cand miasma imi umplu narile, mi-am dat seama că mirosea ușor a mortăciune. Mi-am ridicat mainile in fata si am pasit usor, asigurandu-ma că nu intru in ceva si evitand astfel o posibila cadere. Eram si o impiedicata de felul meu si intunericul nu facea decat sa imi amplifice sentimentul de nesiguranta.Teama de necunoscut...
Un fascicul fosforescent se tot plimba pe zidul casei, lasandu-se tot mai in jos, pana cand disparu - intrase in pamant? Am clipit puternic, crezand ca mi s-a parut, dar cand am deschis ochii, fascicule fosforescente au continuat sa apara unul cate unul in acelasi loc in care-l vazusem pe primul. Era o liniste mormantala. Puteam sa imi aud respiratia.
Apoi s-a facut racoare. Cerul era senin si plin de stele si niciun pic de adiere din partea vantului -in niciun caz nu avea sa ploua. Mi s-a facut pielea de gaina din cauza frigului.Mi-am strans mainile in jurul pieptului, simtind frigul din ce in ce mai cuprinzator. Apoi, fara sa realizez ce fac, picioarele mi-au luat-o inainte si am inceput sa ma indrept catre acele fascicule stranii de lumina.
Licurici?
Dar nici bine n-am terminat sa ma intreb ca luminile au si inceput sa se mareasca,pana ce au luat forme fantomatice. Am simtit cum mi se taie respiratia de parca un viscol puternic m-ar fi izbit drept in fata. Si cu toate astea, picioarele mele continuau sa se miste. Oare daca le-as fi spus sa mearga, ar fi stat pe loc? Si cu cat ma zbateam mai tare sa ma opresc, cu atat imi simteam corpul mai inghetat. Era a treia oara cand se intampla, ceea ce inseamna ca nu aveam cum sa-mi imaginez primele doua dati - mai intai pe vapor, iar apoi pe hol cand il intlanisem pe Eric. Acaparata de frica, imi simteam pulsul crescand. Cand m-am apropiat mai mult de ele, am reusit sa vad mai bine ce erau - nu ca as fi inteles ceva. Printre luminile fosforescente, cufundate in ceata se vedea ceva ce semana vag a chip uman. Trupul parea a avea forma omeneasca, dar nu puteai deslusi nimic din cauza luminii fosforescente mult prea puternice ce contura forma si a ceței dense dinauntrul ei. Cert era faptul ca pareau sa se invarta in jurul a ceva. Doua pete albastre ieseau in evidenta la una dintre... fantome? Petele s-au apropiat de mine, semanand tot mai mult cu niste ochi umani. Desi nu ii puteam vedea bine, de un lucru eram sigura. Imi insiprau o tristete cum nu mai vazusem pana acum. Era la un metru distanta de mine. Ar fi trebuit sa ma panichez sau sa incep sa-mi fac griji pentru ca nu ma panicasem? Fantoma incerca sa-mi arate ceva. Facu semn spre pamantul de sub ea , iar apoi se evapora în locul pe care tocmai mi-l aratase. Una cate una, formele fantomatice o urmasera, disparand o data cu frigul si mirosul care se instalase mai devreme.Am luat o gura mare de aer. Puteam respira iar, fara sa fiu nevoita sa ma stramb.
Si acum? Ce era de facut? Si unde era Eric? El de ce nu vazuse nimic?
- Vreau raspunsuri, am spus cu voce tare, de parca natura m-ar fi inteles. Nervoasa, am inceput sa bat din picioare, asemeni unui copil mic.
Am tipat,simțind pământul cutremurându-se, ca apoi să dispară sub picioarele mele. Și uite așa,intr-o fractiune de secunda cadeam in gol, afundandu-ma tot mai mult in necunoscut si intuneric, pana cand m-am izbit de ceva solid. Nu stiu cat de mare a fost distanta. Cazatura insa a fost dureroasa. Am aterizat pe spate si am simtit cum mi se taie respiratia. Ma durea tot corpul de parca tocmai as fi fost folosita pe post de sac de box al cuiva. Mana stanga imi furnica puternic si picioarele ma usturau rau. Obrajii ma ardeau. Cu greu m-am ridicat in capul oaselor. Mi-am dat parul la o parte de pe fata si am simtit ... sange
Nu te panica... nu te panica.
Am inceput sa-l strig disperata pe Eric, sperand ca inca mai era pe afara.