Ordinul Phoenix

🔥4🔥

               Raven priveşte atentă micuţa blondă. Pare tânără, foarte tânără, dar uitându-se în ochii fetei, poate să-şi dea seama de ororile şi chinurile prin care-a fost nevoită să treacă. Se întreabă pentru o clipă cum fetiţa inocentă din faţa ei are puterea să fie atât de pozitivă şi zâmbitoare. 

               — Nu-mi vine să cred! Eşti atât de frumoasă! Sunt Kira şi fac parte din cei 5 membri ai Ordinului Phoenix... 6 membri acum că ai apărut. Vei vedea ce bine ne vo înţelege, grupul nostru este complet după foarte mulţi ani de aşteptare...

               — Grup? o întrerupe Raven încercând să ţină pasul cu entuziasmul tinerei care, în timp ce vorbea s-a hotărât să o lase fără aer cu o îmbrăţişare mult prea stânsă pentru preferinţele ei.

               — Spaţiu personal, Kira, ai auzit de aşa ceva? o a doua persoană îşi face apariţia în cameră, iar Raven îşi îndreaptă capul spre posesorul vocii...Un bărbat brunet, cu ochi ciocolatii, foarte înalt şi care îi zâmbeşte cu simpatie. 

               — Lasă-mă, Killian, n-am chef de glumele tale idioate!

              — Nu glumesc, uită-te la ea, o incomodezi. Nu în fiecare zi se întâmplă ca cineva complet necunoscut să-ţi sară la gât şi să te îmbrăţişeze până nu mai ai aer... Hai! Dă-te! 

               Kira se încruntă la el, dar îi îndeplineşte cerinţa, urmând ca brunetul să se aşeze în locul ei, numai că la o distanţă potrivită.

               — Probabil c-ai auzit-o pe nesuferita asta enervantă...

               — Hei! Tu eşti nesuferitul aici! se apără blonda deranjată de vorbele lui, stând cu braţele încrucişate la piept.

               — Cum spuneam înainte să fiu întrerupt în mod nepoliticos, sunt Killian, mă bucur că în sfârşit am ocazia să te cunosc, Drake ne-a informat de ceea ce ţi s-a întâmplat... 

               Raven îi strânge mâna în semn de salut, plimbându-şi privirea prin cameră, jenată de faptul că cei doi ştiu de modul în care a fost găsită.

               — Ceilalţi unde sunt? Kira decide să rupă tăcerea tensionată.

               — Drake a vrut să vorbească cu ei, vor ajunge în scurt...

               Chiar în acel moment un ciocănit îl întrerupe, înainte ca Drake să-şi facă apariţia urmat de încă 3 persoane.

               — Cum te simţi, puştoaico? o întreabă acesta încercând să o binedispună.

               — Sunt în regulă, mulţumesc! răspunde Raven mult mai liniştită după apariţia lui.

               — Minunat! Pentru că a venit vremea să-ţi întâlneşti noii camarazi. Ei doi , arată spre Killian şi Kira, sunt sigur că s-au prezentat, aşa că nu e nevoie de o introducere în cazul lor. Acum, ea este Ashley Hills, arată spre o o fată cu părul şaten, prins într-un coc dezordonat, cu ochi negri, un zâmbet uşor ironic şi o poziţie destul de impunătoare.

               Raven o salută reticentă, iar şatena îi răspunde cu rigiditate.

               — El este Caleb Prime, continuă Drake, indicând spre bărbatul din mijloc, cu părul brunet, aproape negru. Însă ceea ce-i atrage atenţia sunt ochii albaştri şi pătrunzători. 

               Se privesc cu atenţie, iar în cele din urmă, aşa-zisul Caleb face prima mişcare, începând să se apropie de Raven, ca mai apoi să o îmbrăţişeze cu atenţie. Tânăra zâmbeşte uşor, apoi se concentrează asupra ultimei persoane.

               — El este Blade...

               Numai o privirea şi rămâne îngheţată. Necunoscutul din faţa ei are o aură întunecată. Privirea lui este atât de dură încât este incapabilă să-l privească . Ochii îi sunt lipsişi de umanitate, dar cruzimea din ei îi face să strălucească într-un fel aparte. 

Copertă nouă: