Lângă tine pentru totdeauna

Capitolul 13

-Julianne, te rog deschide. fata tresări la auzul vocii triste a tatălui ei.

-Pleacă! țipă ea, abia acum dându-și seama de efectele plânsului asupra glasului său.

Fata își pune capul pe genunchi și mâinile la urechi. Un moment de liniște, de asta are nevoie.

***

Trecu deja câteva ore de la incident, iar Julianne tot pe jos se află. Rezemată de pat cu capul pe spate și picioarele întinse, fata privește în gol în întunericul din cameră. Nici măcar nu se sinchisise să aprindă lumina din încăpere.

Ceasul bate aproape miezul nopții, dar blondina nu știe asta. Arată groaznic, este încă îmbrăcată în rochia de azi dimineață, iar ochii săi frumoși ce au vărsat prea multe lacrimi pentru ziua de azi, sunt roșii. Ben a plecat de unde a venit, sau cel puțin asta speră Julianne, bunica ei a bătut la ușă ore în șir, s-a rugat de ea să mănânce, dar nu a putut scoate nici măcar un "nu" de la Julianne. În cele din urmă a renunțat și ea să o mai deranjeze.

-Ce este cu fața asta? fata aproape că țipă atunci când aude vocea groasă a băiatului ce tocmai a intrat pe fereastră.

-Doamne! Nu mai face asta! se revotă Julianne în timp ce se întinde spre noptiera patului pentru a aprinde veioza.

Caden își blocheză ecranul telefonului cu care a luminat până acum și face câțiva pași spre blondină, care se ridică în picioare încercând să evite contactul vizual cu băiatul, ascunzându-și fața după părul ei ușor ciufulit.

-Nu mi-ai răspuns la întrebare. mormăitul lui Caden îi face pielea de găină Juliannei.

Băiatul nu mai așteaptă un răspuns, doar îi apucă bărbia și când dă să o sărute, rămâne blocat pe ochii ei roșii de la plâns, făcându-l pe Caden să inspire adânc, apoi să expire prelung. Îi dă părul după ureche într-un mod delicat, apoi îi șoptește.

-De ce ai plâns, îngerașule?

-Nu mai contează. șoptește rapid și ea la rândul ei, privind în altă parte neputând să-l privească în ochi, știe că așa va începe să plângă din nou.

Se încruntă încercând să-și țină în frâu lacrimile, iar sărutul dat de el, un sărut delicat și gingaș, o face să se calmeze.

-Ba contează, îngerașule. zice asta, iar Julianne își face în sfârșit curaj să-l privească în ochi. Contează pentru mine. continuă acesta, iar fetei îi apare un zâmbet slab pe față ce devine din ce în ce mai radiant.

-Este o poveste lungă. Nu vreau să vorbesc despre asta acum. zice ea și se ridică pe vârfuri pentru a-l săruta în timp ce-și înfășoară brațele în jurul gâtului lui.

-Bine. șoptește băiatul.

-De ce ai venit? glasul ei sună mult mai bine după ce el îi mai oferă o sărutare scurtă, acum ținând-o ferm de mijloc și mângâind cu degetele mari șolturile ei.

-Este miezul nopții, ți-am zis că te voi răpi. zice el și își etalează gropițele, asta făcând-o pe Julianne să înghită în sec.

-Și unde vrei să mă duci de data asta, dacă se poate ști?

-Mmm.. Aș putea să te duc oriunde ai vrea tu, în principiu, dar eu mă gândeam să mergem la mine. Comandăm o pizza, vedem un film. Ne giugiulim până adormim. spune provocator cu vocea lui groasă, totuși plăcută la auz, după care lasă câteva săruturi pe zona dintre maxilar zi urechea ei stângă.