Ma trezesc brusc tulburat de un ciocanit in usa:
- Edan te-ai trezit?
- Da! raspund eu cu o voce destul de deranjata.
Era mama. In fiecare dimineata ma trezeste cand pleaca la lucru, sa fie sigura ca sunt bine.
Ma ridic pe marginea patului si privesc in gol... privesc golul ce ma cuprinde. Stau si plang stergandu-mi insistent lacrimile si parcurgandu-mi parul cu mana. Asa imi petrec fiecare dimineata, relatandu-mi cosmarurile: vidul si padurile pustii parcurse peste noapte... si plangand.
Ies din camera mea intunecata si cobor de la etaj in bucatarie. In fiecare dimineata gasesc micul dejun pregatit de mama pe masa. Parintii mei sunt destul de precauti ascunzand cutitele si orice fel lucru cu care m-as putea rani.
Niciodata nu mananc tot. Cateodata nu mananc deloc, doar ma joc cu furculita in mancare.
Dupa micul dejun urc incet inapoi in camera mea. Cum am spus e intunecata. Lumina e impiedicata de draperiile negre ce acopera fereastra.
Ma asez pe divan si privesc printre gratiile ferestrei. Este inorat. Eliza trebuie sa ajunga in orice clipa.
Fara ea as fi pierdut. Am cunodcut-o acum 3 ani, cand umblam pe la usile psiholigilor. Ne-am imprietenit rapid, fara nici un fel de introducere. Daca imi amintesc bine, nici numele nu il stiam bine si am invitat-o acasa. E foarte frumoasa, cel putin asa o vad eu.
Nu trece mult timp si o vad venind pe alee. E deja obisnuita sa priveasca catre fereastra mea, mereu ma gaseste acolo.
De cate ori o vad zambesc, zambesc si apoi rad. Prezenta ei ma face sa ma simt bine.
Bate la usa:
- Ed!
- Da! strig eu alergand spre usa.
Ii deschid usa si ma ia brusc in brate.
- Mi-a fost dor de tine! spune ea strangandu-ma si mai tare.
- Oh Eli.. spun eu sprijinindu-mi capul pe umarul ei si lasand o lacrima sa mi se scurga pe obraz.
Mi-a fost dor de ea. Fiecare zi trecuta in plus fara sa o vad imi face rau. Nu stiu ce simt fata de ea... nu stiu. Cateodata simt afectiune, iubire.. cateodata nimic. Stiu ca ea tine la mine.. mult. Vad asta prin felul in care ma priveste.
Incep sa rad, sa rad isteric.
Ea nu ma vede nebun. Ma vede doar diferit, diferit de tot ce ma inconjoara, diferit de tot.
In ochii ei sunt normal!
