Memoria unei inimi

XXVII - Ghidușiile lui Junior și răbufnirea geloziilor

   Fără să stea prea mult pe gânduri s-a reîmbrăcat cu tricoul și a coborât în grădina casei, unde într-adevăr se afla Ioana. S-a apropiat încet și într-o tăcere deplină a luat loc lângă ea, pe respectivul balansoar. A așteptat o clipă, să vadă dacă ea se va ridica și va pleca de lângă el așa cum a făcut-o în ultima perioadă.

  - Bună! a salutat-o Ioan cu o voce joasă, când a văzut că în mod surprinzător a rămas. 

   - Bună seara! a răspuns și Ioana șovăitor.

    Apoi și-a întors capul în direcția opusă și și-a închis ochii pentru câteva secunde. Prezența tulburătoare și parfumul lui bărbătesc i-au pus în alertă toate simțurile. Știa că cel mai potrivit ar fi să se ridice și să plece, doar că îi era din ce în ce mai greu să stea departe de el și numai ea știa de câte eforturi avea nevoie ca să-l poată evita și cât de mult îi lipsea Ioan cu toată acea încredere, liniște, blândețe și senzația de ocrotire deplină pe care le răspândea în jurul lui. De aceea, nu era atât de puternică ca să se lipsească chiar și în acel moment de prezența lui. Voia să mai rămână măcar o clipă lângă el și să-și aline inima cu acea căldură îmbătătoare care începuse să i se răspândească în tot corpul din momentul în care l-a văzut că se îndreaptă spre ea. Dumnezeu îi era martor cât de mult a ajuns să-l iubească pe acest bărbat și cât de mult o durea toată acea situație. Ca el să aparțină altei femei, o femeie care nu-l merită nicicum, iar ea să fie obligată să-și renege și să-și ascundă sentimentele pentru el. Să renunțe la dragostea lui.

    - Azi am reușit să obținem ordinul de protecție și de restricție pentru Alina, împotriva soțului ei, iar mâine vom depune actele pentru divorț. Până acum lucrurile au mers în favoarea noastră, ea nu dă niciun semn că s-ar fi răzgândit și asta este bine. În plus, în urma cercetărilor făcute de mine, am descoperit că a mai fost implicat în câteva scandaluri cu bătăi în barurile pe care le frecventa și că mai are deja două dosare penale deschise. Dacă lucrurile vor continua în aceeași manieră, cazul va fi rezolvat mai repede decât am crezut eu, a înștiințat-o el, știind că acel subiect o poate interesa.

    Pentru Ioan nu conta despre ce discutau, important era să vorbească cu ea orice, dar să vorbească și să o simtă aproape de el, deoarece îi era teribil de dor de ea. 

    - Știu, am fost astăzi într-o vizită scurtă pe la ea și mi-a spus aceste lucruri. Și pe mine m-a asigurat că este mai hotărâtă ca oricând să nu dea înapoi și să meargă până la capăt de această dată cu divorțul. Mi-a mărturisit că dumneavoastră îi oferiți puterea și încurajările necesare și de asemenea, mi-a povestit și de modul impresionant cu care vă implicați în acest caz. De aceea, vreau să vă mulțumesc din nou pentru tot ce faceți pentru Alina și fiica ei, i-a zis Ioana, îndrăznind ca de această dată să privească în ochii lui albaștri. 

    - Ți-am mai spus că nu ești datoare să-mi mulțumești pentru acest lucru. O fac pentru că aceasta îmi este meseria și o fac cu mare drag, a murmurat Ioan, răspunzându-i cu bucurie la acea privire înduioșătoare și rămânând pentru o clipă nemișcat, când a observat că Ioana a început să-și plimbe involuntar ochii pe chipul lui și să-i observe amănunțit fiecare trăsătură. 

   Ca și în trecut, Ioan i s-a oferit cu totul acelei analize și nu a deranjat-o cu nimic, doar i-a urmărit cu privirea ochii ei negri ce-i străluceau de emoție și de încântare în timp ce se plimbau pe fața lui. Adora când ea îl studia în acel mod și cu atâta încântare, când se pierdea în imaginea lui și în tot ceea ce el îi transmitea. O făcea într-o asemenea manieră de parcă își culegea de acolo dragostea, ocrotirea și liniștea de care avea nevoie, așa cum o făcea și în urmă cu aproape șase ani, când încă se lupta cu urmările lăsate de trauma suferită.