Memoria unei inimi

XXVII - Ghidușiile lui Junior și răbufnirea geloziilor

    - Mi se pare un început foarte bun. Eu m-am gândit la varianta să faci unele cercetări la clinica din Viena unde și-a făcut acele controale. Sau pur și simplu să-i ceri să meargă cu tine de mână la un control cardiologic și să afli adevărul chiar din gura unui medic. Dacă nu are nimic de ascuns va accepta să meargă fără nicio discuție, iar dacă are va căuta să se eschiveze, i-a zis Edi cu un real interes de a-și ajuta prietenul în această problemă.

    - M-am gândit și eu la această ultimă posibilitate, dar înainte vreau să pregătesc terenul, să fiu sigur că lucrurile vor decurge conform planului meu și mai ales, să nu-i dau timp ca să-și ia măsuri de precauție. Iar în privința primei variante, deja am dat câteva telefoane și acum aștept răspunsuri. Deși aici va fi mai greu, deoarece implică încălcarea confidențialității medic-pacient. Oricum, reluă el după o mică pauză, adresându-se de această dată surorii lui, îți mulțumesc foarte mult că ai venit să-mi spui toate aceste lucruri, care îmi vor fi de un real ajutor. Probabil că nici ție nu-ți este ușor, Sorina este prietena ta și într-o oarecare măsură tu ai sperat ca eu să rămân cu ea.

    - Încep să mă conving tot mai mult că am greșit enorm când credeam că Sorina este cea mai potrivită femeie pentru tine. Când de fapt, cea care te merită cu adevărat este Ioana. Am înțeles și îmi este clar că fericirea ta este doar alături de ea și îmi doresc foarte mult să vă văd odată împreună și fericiți pe amândoi. Așa că, de data aceasta nu o să încerc să mai pun piedici, ci o să te ajut cu tot ce pot ca să o demaști pe Sorina.

    - Chiar o să am nevoie să fii în continuare foarte atentă la tot ce face Sorina și să mă ții la curent. Faptul că tu petreci foarte mult timp cu ea și că o poți observa îndeaproape, ne poate fi de mare ajutor.

    - Îți promit că voi fi foarte atentă, i-a făgăduit Iolanda, zâmbind cu drag la fratele ei, care i-a răspuns în același fel și care, dorind să destindă atmosfera tensionată, le-a propus:

    - Bun! Acum dacă tot ai venit până aici și este deja ora prânzului, ce spuneți să mergem toți trei și să mâncăm împreună? Așa îmi veți putea povesti și mie cum este noua voastră viață în doi. Deoarece, domnișoară, din ziua în care ai plecat de acasă, ai uitat să mai vii prin vizită, iar nepotul tău a început să-ți ducă dorul. 

    - Și mie îmi lipsește foarte mult Junior, i-a mărturisit ea cu un zâmbet larg pe față, în timp ce s-au ridicat cu toții și s-au îndreptat deja spre ieșire, pentru a lua prânzul împreună.

    - De altfel, Edi, să știi că și de tine îi este dor. Zilele trecute mi-a spus că nu-i place că mătușa Ioli a plecat din casă pentru că îi lipsește mult, dar și pentru faptul că tu veneai mai des prin vizită când ea locuia cu noi și că te jucai mereu cu el, i-a înștiințat Ioan, vorbind cu o vădită mândrie despre fiul lui.

    - Normal că mă jucam cu el și chiar mă distram și foarte tare. Zulufatul ăsta mic este pur și simplu irezistibil și nu ai cum să nu te joci cu el și să-i reziști atunci când îl vezi. Și să știi, că eu și fiul tău am devenit foarte buni prieteni în ultima vreme. Poate mai buni prieteni decât sunt cu tatăl lui, adăugă Edi, adresându-se doar Iolandei și făcându-i cu ochiul, stârnind râsul celor doi frați, iar Ioan simțindu-se și mai mândru de fiul lui în urma cuvintelor sincere ale viitorului său cumnat.

    După tot ceea ce i-a spus Iolanda despre Sorina și după prânzul luat împreună cu cei doi, Ioan a căpătat o dispoziție mai bună, pe care nu a mai avut-o în ultimele zile. În plus, s-a simțit și mai încrezător că în curând își va recăpăta libertatea și apoi va putea să fie cu Ioana așa cum își dorește. 

    Revenit din camera fiului său, unde i-a citit una dintre poveștile cu dinozauri așa cum făcea în fiecare seară, exact când și-a dat tricoul jos și voia să se bage în pat, a auzit din nou scârțâitul provenit de la balansoarul din grădină. Cum la ora aceea, doar el, Junior și Ioana se mai aflau în casă, știa clar că ea este cea care stă în balansoar, chiar sub fereastra dormitorului său în acel moment.