Eram pe canapea uitandu-ma la un film, cand mi-a sunat telefonul. Am pus telefonul la ureche fara sa ma mai intereseze cine a sunat fiind ca eram prea concentrata la film. -Alo? Nu am primit nici un raspus in schimb am auzit niste suspine, semn ca acea persoana plangea. Am dezlipit telefonul de ureche si m-am uitat la el pe acran aparand numele "Sara" si o poza cu mine si cu Sara de la ziua mea de nastere. Sara era prietena mea cea mai buna inca din copilarie si singura care stie toate secretele mele si care a fost mereu acolo pentru mine. Mi am adus aminte de Sara care plangea asa ca mi-am lipit din nou telefonul de ureche. -Sara, spune-mi ce s-a intamplat si de ce plangi. Esti bine? Pot sa te ajut cu ceva? Sa vin la tine acasa? Unde esti? Desi in pusesem multe intrebari in schimb am primit un singur cuvant:spital. La auzul acestui cuvant ma-am ridicat repede de pe canapea si am fugit pe usa, directia mea fiind spitalul. Am ajuns repede la spital fiind ca stateam aproape si pentru ca am fugit pe strada ca o nebuna, inpingandu-i pe toti din calea mea. Oameni se uitau foarte ciudat la mine fiid ca fugeam si ii impingam pe toti si mai aveam si fata plina de lacri, cred ca am primit si cateva injuraturi, dar nu imi pasa singurul lucru care ma preocupa acum era Sara. Am intrat repede in spital si m-am dus la receptie. -Buna ziua, cu ce va pot ajuta? M-a intrebat femeia care era la receptie care parea de varsta mijlocie, dar nu am stat sa o studiez fiind ca ma grabeam. -Buna ziua, o caut pe Sara Jonson. Puteti sa imi spuneti unde este camera ei? Femeia a tastat ceva repede pe calculator dupa care s-a intors la mine. -Imi pare rau dar nu avem nici o pacienta cu numele asta, avem doar un Denis Jonson. Am ramas cu gura cascata cand am auzit acest nume. -Puteti sa imi spuneti unde se afla camera acestuia? -Desigur, etajul trei camera 24. Nu am mai stat pe ganduri si am fugit spre scari. Am ajuns la etajul trei si cautam camera 24, ma uitam pe hol cand ceva mi-a atras atentia era camera din capatul holului pe care scria cu auriu 24. Am intrat in camera micuta care avea peretii albi, in coltul camerei se afla un pat inconjurat de tot felul de aparate. Langa pat era asejat un scaun pe care statea o fata micuta de inaltine, slaba, cu parul lung saten, se iuta in gol catre patul in care se afla intins tatal ei. Denis... un tata exemplar, un tata care desi la parasit sotia cand avea mai mare nevoie, a ramas langa fetele lui si a avut grija de el ca de o comoara. Sara avea doar 3 ani cand mama ei a parasit-o, iar sora ei, Laura, avea 6 ani, ele au invatat sa creasca fara o mama care sa le dea sfaturi despre viata si baieti, fara o mama care sa le invete sa se aranjeze, sa se macheze, sa gateasca... ele au trait cu tatal lor care le iubeste enorm. Denis e un om mereu vesel cu zambetul pe buze si mereu pus pe glume, la fe ca si Sara. Desi era mereu cu zambetul pe buze, defapt nu era mereu asa era asa doar cand era cu noi si mai uita de grijile lui, aratandu-ne noua ca este puternic. A rezistat asa pana anul trecut cand s-a apucat de bauit, find ca nu a mai rezistat, dar chiar si asa cand se imbata era foarte amuzant, nu era agresiv, niciodata nu a fost. M-am apropiat de scaunul pe care era asezata Sara si am atins-o pe umar, a tresarit, iesind din transa in care era si s-a ridicat repede de pe scaun si m-a stans in brate, plangand pe umarul meu. Am stat asa ceva timp, amandoua plangand, iar dupa mi-am luat si eu un scau si l-am pus langa patul lui Denis uitandu-ma la corpul lui care era intis in pat, daca te iutai asa la el aveai impresia ca era mort singurul lucru care imi arata contratriul era aparatu care arata bataile inimii lui care bate foarte incet. Dupa ce am stat cateva ore cu Sara la spital si dipa o ora in care comvins-o sa vina la mine acasa, find ca va veni ziua urmatoare sa isi vada tatal, iar in seara aceasta va sta Laura cu el, ne indreptam si noi obosite, de la atata plans spre casa mea. Am intrat pe usa si nici nu am putut sa ne descaltam ca mama a aparur ca de nicaieri. -Unde ai fost te-am sunat de multe ori si nu mi-ai raspuns, ai niste ex- s-a oprit cand m-am terminat de descaltat si mi-a vazut fata plina de lacrimi, find ca pana acum eram cu fata plecata in jos descaltandu-ma. Fara sa stau pe ganduri a venit si ne-a dat amandurora o imbratisare stransa dupa care s-a uitat confuza si ingrijorata la noi. -Fetelor, ce s-a intamplat cu voi ? Mama mea ne-a intrebat ingrijorata. Ne fiind in stare sa vorbesc am spus doar un singur cuvant. -Denis. -Spital a adaugat si Sara vazand confuzia de pe fata mamei. Mama i-a mai dat o imbratisare Sarei spunandu-i ca totul va fi bine. Abia acum am simtit mirosul de mancare, m-am uitat in spatele mamei observand masa frumos aranjata, tata statea in capul mesei imbracat la patru ace, in stanga lui se afla un domn imbracat si el la batru ace cu parul negru si cu ochii negri, era inalt si bine facut, langa el era un tanar, cred ca de varsta mea, era destul de inalt imbracat cu o camasa albastra si cu niste pantaloni negri, parul lui era brunet si avea ochii de culoarea mierii. In dreapta tatei se afla un loc liber unde presupun ca ar trebui sa stea mama, m-am uitat la ea si am vazut ca era inbracata cu o rochie verde care ii punea in evidenta ochii ei verzi,iar parul ei lung si negru acum era prims intr-un coc perfect, langa scaunul liber se afla adezata o doamna care avea o rochie rosie , iar parul ei blond era prins intr-o impletitura complicata, dar ce mi-a atras atentia la ea au fast ochii ei care aveau culoare oceanului. Atunci m-a lovit, uitasem complect ca azi trebuia sa i-au cina cu niste priteni de afaceri ai perintilor mei. -Mama chiar imi pare foarte rau ca nu am ajus la cina, dar Sara ma sunat si am mers la spital unde am aflat de Denis, chiar imi pare foarte rau. -E ok scumpo, mergi fa un dus si apoi vino jos find ca trebuie sa vorbim, Sara tu poti ramana la noi, daca vrei poti sa te culci. M-am indreptat spre camera mea si dupa ce am facut un dus am coborat jos de data asta m-am pieptenat parul find ca aratam groznic si mi-am schimbat si hainele, find imbracata asa:
Ups! Gambar ini tidak mengikuti Pedoman Konten kami. Untuk melanjutkan publikasi, hapuslah gambar ini atau unggah gambar lain.
Am intrat in living, iar mama ma rugat sa ma asez, m-am asezat pe singurul loc liber care se afla langa baiatul acela al carui nume nu il stiu. - Scumpo, a inceput tata sa vorbeasca, te-am transferat la cea mai buna scoala din tara, find ultimul tau an si nu iti fa griji Sara va merge cu tine. -Ok, am zis asta find ca eram socata si nu stiam ce sa zic. -Si inca ceva el, tata si-a indrepta mana spre baiatul de langa mine, va fi cu voi in scoala si va va ajuta sa va acomodati. -Ok, am zis destul de indiferenta pentru ca dupa ziua de azi numai de el nu imi pasa, acum pot sa plec pana in bucatarie? -Sigur, de data asta mi-a raspuns mama find ca tata era prins intr-o discutie de afaceri. M-am indreptat spre bucatarie, am intrat si m-am sprizinit de margine chiuvetei tragand adanc aer in piept, mi-am luat un pahar de apa in mana si l-am umplut, dar cand sa il duc la gura cineva a intrat in bucatarie, era baiatul acela de mai inainte. -Buna, eu sunt Max! -Sabrina, i-am strans usor mana. Mi-am vazut mai departe de apa mea, Max si-a umplut si el un pahar cu apa si s-a intors spre mine. -Si Denis e iubitul tau? M-am intristat cand i-am auzit numele, dar un ras micut a iesi pe gura mea la gandul ca el credea ca Denis e iubitul meu. -Nu, Denis e tatal Sarei, prietena mea cea mai buna. -Si ce s-a intamplat, pareati foarte triste, e ok daca nu vrei sa imi raspunzi. A schitat un zambet sincer si cald care parca ma indemna sa i spun. -A intrat azi in coma, iar Sara e pe cale sa isi piarda singurele parinte pe care il mai are, la gandul asta am lasat o lacrima sa imi curga pe obraz, dar am sters-o foarte repede. Ok eu plec acum trebuie sa vorbesc cu Sara despre mutare. Pa, ne vedem la scoala. -Chiar imi pare rau. Pa, Sabrina! Am inaintat spre camera de oaspeti unde era Sara si am intrat fara sa mai bat la usa. Am gasit-o intinsa pe pat privind apsenta spre tavan, m-am asezant pe marginea patului si am inceput sa vorbesc. -Poti sa stai cu mine in camera daca vrei. S-a ridicat dintr-o data s-a asezat in pozitie de lotus langa mine si m-a privit drept in ochii. -Daca moare? Mama a plecat, iar acum si el ma va parasi. -Dar eu voi fi mereu aici pentru tine sti asta Sara. -Asa este , dar asta nu inseamna ca nu ma doare, o lacrima i-a curs pe obraji ,dar a sters-o repede, in fine hai sa vobin despre altceva, ce veste ti-au dat parinti tai? -Tocmai de asta venisem la tine. Tata ma mutat la cea mai buna scoala din tara, iar tu vei veni cu mine, find ca tata iti va plati studiile, vom locui impreuna im acelasi apartent in Londra si ne vom angaja pentru a avea bani de buzunar. -Nu pot. -Stiu ca e greu si eu am fost socata si speriata cand am auzit dar vom fi impreuna si vom trece impreuna peste, asa vum facem mereu. -Nu e asta, e vorba de tata , stiu ca Laura are grija de el dar vreau sa fiu langa el asa cum si el a fost chiar daca mama ne-a parasit. Voi veni cu tine, dar doar dupa ce se va trezi sau in cel mai rau caz va muri. Nu te voi lasa singura si oricum sti cat de mult ador Londra. -Stiu ca adori Londra si de aia ti-am spus ca sa te inveselesc chiar daca nu prea mi-a iesit. Este deciziata daca vi, eu plec peste daua zile find ca peste trei zile incepe scoala. Eu plec acuma sa te las sa te odihnesti. Am iesit din camera mea si m-am dus la mine in camera punandu-ma la somn find ca eram foarte obosita.
