— Și dacă noi vom avea un copil? Ne vei părăsi și pe noi?
— Asta aștept, să avem un copil și să-l creștem împreună!
— Ești nebun... spun râzând, apoi îl împing pe canapea așezându-mă deasupra lui
— Dacă nu vrei să îți rup hainele de pe tine ar fi bine să te dai jos. mă avertizează dar eu nu fac decât să-l enervez și îl sărut cu patos
— Trebuie să-ți spun ceva, dar promite-mi că vei rămâne calm.
— Depinde despre ce e vorba.
— Idiotul de Evan...
— Ce ți-a făcut?
— A vrut să mă atingă...în felul ăla...
— Îl omor! spuse dând să se ridice dar eu îl opresc
— Nu a reușit să o facă, era doar nervos pentru că a crezut că tu cu Lora...
Am spus-o doar ca William să nu plece de lângă mine. De ceva timp nu a mai avut vreo criză de nervi și asta e o schimbare în bine. Nu pot să cred că au trecut aproape 8 luni de când sunt mereu lângă el, și în aceste 8 luni am trăit o aventură mai ceva ca în filme.
Dar tot ce contează e că William e lângă mine, și nimic nu mă poate îndepărta, nici măcar trecutul. Sunt dispusă să uit toate cele întâmplate dacă asta ar însemna să avem cale liberă spre fericire.
— Nu ai mai avut schimbări de temperament în ultimul timp. spun punându-mi capul pieptul său și îi aud bătăile inimii
— Am încercat să mă controlez cât am putut de mult. Doar ca să nu te mai rănesc.
L-am sărutat pe față. Îl iubesc...
Deodată suntem întrerupți din nou de soneria ușii.
— Răspunzi tu. Ești deasupra. spuse William și râd scurt
Merg spre ușă și o deschid, când am văzut persoana care ne-a datorat vizita îmi venea să leșin.
— L-Lucas? spun confuză, într-o secundă William apărând lângă mine și pipăindu-l pe Lucas pe brațe și cap
— Tu nu ești mort? întreabă William șocat
— Nu William, sunt dragul tău frate pe care l-ai ucis. Dar sunt viu.
Eu îl sustrag într-o îmbrățișare lungă. Mi-a fost dor de el.
— Dar eu cu mâna mea te-am împușcat...
— Ar fi mai bine să intrăm și să-ți explic. O să te urăsc mereu pentru că m-ai omorât pentru o fată.
Lucas intră în casă și gestul lui William mă luase complet prin surprindere, îl ia pe Lucas într-o îmbrățișare de urs și am început să plâng. O fi William un monstru, dar în adâncul sufletului e un om bun.
— Acum explică cum naiba glonțul ăla ți-a străpuns inima și totuși ești viu?
— Nu eram eu, imediat ce Emma e plecat la baie, înșelătoria s-a pus în aplicare, era un om care avea multe păcate și își dorea moartea, cu câteva operații estetice și un machiaj perfect s-a transformat în mine și tu ai împușcat persoana greșită.
— Nu pot să cred. Dar de ce te-ai prefăcut mort atâta timp?
— John, voia să mă omoare, așa că i-am făcut pe plac. Am fost mort pentru toți până când i-am apărut în cale și de fapt eu l-am omorât. Acum am venit aici, ca să îți vezi fratele, știu că ție dor de mine. Și am să merg și la tata. Emma a fost singura care a știu că sunt viu.
William se uită urât la mine și eu fac o față de nevinovată.
— Nu arunca vina pe Emma, eu i-am spus să țină secretul. Tot ce contează e că sunt liber și viu și nu veți mai scăpa de mine de acum.
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
