Doar dragostea nu va reusi niciodata

Să uiți nu e ușor

16 septembrie

Numele meu este Ana. Și sunt la un liceu de arte in Brașov. Să faci ceea ce fac eu este greu, dar frumos. Este felul meu de a îmi transforma emoțiile in gânduri. Doar că niciodată nu iese să mă exprim cu adevărat. Un gând este un lucru greu de controlat și să te eliberezi de el la perfecție pe o pânză este aproape imposibil.  Pe lângâ asta, exprimarea mea este lovită de două tipuri de oameni. Primii ar fi cei care înțeleg numai ce simt ei, nu ce vreau eu sa înțeleagă. Ceilalți trec pe lângă creațiile mele privind doar estetica, de parca ar judeca o oglindă numai după ramă, fără să privească reflexia. Și pentru că oamenii nu îmi tratează picturile ca pe niște geamuri spre alte lumi, ele devin doar niște oglinzi distorsionate.

17 septembrie

Astăzi i-am cerut lui Sebi să-mi picteze apusul de parcă ar vedea toate dorințele mele in el.  Asta pentru că el e cel care vrea să mă oprească mereu din plâns.  Așa ca n-are decât să-mi demonstreze că știe mai bine ca mine ce simt, și după mă voi opri din plâns pentru totdeauna.

19 septembrie

Azi am stat toata ziua să citesc. Nimic de zis.

20 septembrie

Sebi crede prea mult că poate să-mi dicteze emoțiile.

25 septembrie

Știu de ce face asta. Este pentru îmbrațișarea aia pe care i-am oferit-o la 10 ani. Mă mir ca nu și-a tatuat pe undeva ziua aia, ziua în care crede că l-am ajutat și pentru care vrea să-mi rămână îndatorat. Dar n-are nici o datorie la mine, n-am vrut să-l ajut atât de mult pe cât simte că a făcut-o.  A fost doar un gest de compasiune spontană. Și în plus eu mă descurc mai bine singură cu emoțiile mele. El devine sufocant.

30 septembrie

Stăteam in apartamentul meu singuri, pentru că tata era in vizită la fratele meu cu 10 ani mai mare, Cristi. Stăteam cu corpurile noastre tihnite de sex acoperite doar de luminile orașului ce răzbăteau prin geamuri, și aș fi vrut să știu in ce culoare aș fi putut picta săruturile, mângâierile și dragostea pe care mi-o oferea, dar probabil că n-ar fi fost aceeași culoare pe care ar fi ales-o el să picteze acelaș lucru.

10 octombrie

A  zis că sunt prea rece când a ieșit din viața mea. Și acum îmi dau seama cât de mult îl vroiam lângă mine, pentru că amintirile pe care le am despre tot ce am gândit vreodată mă fac puternică dar totodată sunt prea haotice și nu le fac față. Mi-a zis că pleacă pentru că nu-i mai ofer tot ce-i ofeream înainte, și că nu ar fi  trebuit niciodată să ne combinăm. Asta înseamnă că dragostea lui a fost o minciună?

16 octombrie

Sunt sătulă de toți oamenii ăștia care vor să se bage in capul meu și vor să mă bage in off-urile lor. Mă uit la stele și le pictez cu galben fosforescent, vreau să fiu ca ele,  energică,  strălucitoare, eternă și nemișcată. Dar eu sunt un nimeni, Cristi e o epavă de alcoolic la 27 de ani și tata e o epavă de depresie.

17 octombrie 

Aș vrea ca lumea să nu mai creadă ce zice Sebi la școală despre mine. Sunt atât de furioasă! Chiar a uitat de toate momentele noastre?  Se poartă de parcă n-aș fi însemnat nimic, când el zicea că însemn totul pentru el. Dar e vina adolescenților că ajung să nu mai ințeleagă nimic in afară de frustrările lor.

22 octombrie

Azi am vrut să mă îmbăt și să mă ling cu tipul ăla, doar ca să fiu curva care se linge cu toți, așa cum spune Sebi. Dar în loc de asta m-am dus și i-am țipat în față că nu mi-e frică de el și nici de faptul că m-a lăsat singură.

26 octombrie

În ultimele zile am stat să prind din urma episoadele din AMH și să dau o șansă trupei  The 1975, de care tot auzisem. Mă regăsesc in versurile lor atât de simple. Apoi in weekend am plecat cu  Mălina și Robert (crush-ul lui Mălina)  la o casă a unui prieten de-al lui în Izvorani. Acolo lângă casă mai avea o porțiune de teren pustiu unde am făcut un foc pe la apus și am murit de frig când s-a întunecat. Robert a cântat la chitară Snuff de la Slipknot, iar eu m-am simțit rănită amintindu-mi de Sebi.