Capitolul treizeci și cinci

Start from the beginning
                                    

      M-am așezat pe iarba proaspătă, lăsând razele soarelui să-mi învăluie corpul.
Iarba era înaltă și netunsă, și în afară de ea nimic nu se mai afla în stânga și în dreapta mea.

      Lucas se așeză lângă mine și priveam liniștiți orașul.
Londra era mirifică în adevăratul sens al cuvântului.

      — Lucas, ce voiau să îți facă oamenii ăia?

      — Oamenii ăia sunt niște proști...

      — Băiatul acela de afară e cel care m-a învățat cum să trag la țintă cu un pistol. A fost pus de tatăl meu.

      — Taci, nu strica acest moment...

      Am chicotit și mi-am lăsat capul pe umărul lui.
Părul brunet și ochii căprui au rămas aceiași. Mi-era atât de dor să-i văd. Acum că e aici, nu mai am nici o supărare.

      — Ce reacție ai avut când ai văzut că nu sunt mort?

      — Ești idiot. Taci, nu strica momentul.

      Voiam să-i spun că am fost extrem de fericită, atât de fericită încât nu am mai putut să-mi controlez simțurile. Atunci, eram în stare să-l părăsesc și pe William, numai ca să fiu sigură că nu-l mai pierd pe Lucas.
Dar mi-am revenit, îl iubesc pe William și știu că și el mă iubește. Doar că mă rănește, dar știu și că nu el se controlează, ci boala lui care a pus stăpânire pe el.

      — Lucas...de ce William s-a născut cu acea boală? îl întreb și pe el, poate el știe mai multe

      — Nu știm de ce, nu știm ce s-a întâmplat cu el de e așa diferit față de noi. Oamenilor normali le place înghețata, lui urletele de durere. Când eram mic, îmi plăceau pisicile și mi-am luat una de companie. El atât a chinuit-o până când a ucis-o. spuse și eu râd, William e anormal

~8 zile mai târziu~

      Trebuie să ajungă din moment în moment, urăsc să spun asta dar mi-e dor de el și am nevoie de el mai mult ca de aer.
Săptămâna aceasta cât el a fost absent am crezut că e o veșnicie.

      Mă uit pe geam din minut în minut, vreau doar să văd mașina aia jos.

      Am început să mă plimb prin cameră, plictisită. Încă de când Benjamin, tatăl lui William, mi-a spus că el trebuie să ajungă azi stau ca pe ace.
Și totuși nu regret că am refuzat să merg cu el în America.

      Mă uit încă odată pe geam și tresar fericită când văd mașina jos, Stefan tocmai coborând.

      Încep să fug ca o nebunatică pe holuri până jos, pe drum m-am și lovit de cineva. Am luat-o razna...

      Ajung jos și William tocmai atunci a coborât și el din mașină. Am sărit la el în brațe, luându-l complet prin surprindere.
Mi-am înfășurat picioarele în jurul lui și l-am strâns puternic în brațe.
Așa îmbrățișare nu i-am dat nici măcar lui Lucas când am aflat că e viu, și aici putem vedea diferența dintre o persoană dragă și persoana iubită.

      — Ce îmbrățișare de urs. spuse William și mă îndepărtez un pas de el, ca să îi pot studia ochii verzi care mi-au ajuns ca un drog

      — Marlene spune-mi, a făcut ceva prostii pe acolo? o întreb în timp ce ea discuta ceva cu Stefan, și erau cam agitați amândoi

      — Nu că aș ține cu el, dar chiar nu a făcut nici o tâmpenie. Față de cineva... E pentru a doua oară Stefan, și nu mai ai nicio șansă. Adio...

      Își luase bagajul și plecase, Stefan fugind după ea. Am rămas uimită, ei tocmai s-au despărțit?

      — Ce a făcut? îl întreb pe William, părea cam aerian, se uita și el după cei doi, care se certau în mijlocul străzii

      Încă de când s-a coborât din mașină părea mohorât.

      — William! îl zgâlțâi puțin

      — Scuze. Doar că în mintea mea se derula cu totul altceva...

      — Adică ce?

      — Că aceia putem fi noi doi...

      Nu am cum să-l părăsesc, dacă nici măcar nu formăm un cuplu...

      — Nu te gândi la asta. îi spun prinzându-l de față cu palmele

      — Ți-am adus ceva. spuse scoțând o plasă de carton din buzunar

      O deschise și scoase un lănțișor de aur cu numele meu. Era minunat.

      El făcuse semn să mă întorc și mi-l puse în jurul gâtului.

      — Mulțumesc, e superb. spun luând lănțișorul în mână

      — Și ce merit pentru asta? spuse bătându-și obrazul cu degetul, semn să-l sărut

      Eu chicotesc și el își întoarce fața. Mă apropii de el și își întoarce capul, sfârșind să-l sărut pe buze și nu pe obraz.

      — Nu-i corect. Ai trișat. îi spun

      — Treci cu vederea. Mai am ceva pentru tine. scoase ceva din punga unde era și lanțul meu, dar de data aceasta scoase o brățară cu W&E, tot de aur. W&E, William şi Emma care dacă le împreunezi va fi We, adică Noi.



Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
ANORMALLWhere stories live. Discover now