싸이코라고 해도 과언이아니
Eu nebun? Poate ca da.. poate ca sunt "monstrul fara inima" asa cum ma etichetează toti. Dar nu e vina mea...e din cauza nenorocitilor de oameni ca voi!
Toate noptile petrecute inchis in nenorocita aia de camera m au facut asa. M...
Ma indrept spre locul meu preferat cat de repede pot. Acolo sunt mereu singur. Ma simt in largul meu. Acolo pot visa la orice fara ca nimeni sa intervina.
In timp ce mergeam imi ating incet ochiul ce acum era vanat probabil . Imi abtin lacrimile cat de mult pot si incep sa grabesc pasul.
Ajung intr un final la locul ce imi era predestinat si imi arunc geanta .
Ma aflam in interiorul unei cladiri parasite. Totul era in ruina aici, pana sa vin eu.
Aici am tot ce am nevoie de a sta departe de nenorociti aia. E refugiul meu.
Lacrimile incep sa imi cada uitandu ma in gol. Diferite ganduri imi trec prin minte făcându ma sa ma pierd.
Ameteala groaznica din cauza lacrimilor nu inceteaza sa apara . Cad in genunchi punandu mi mainile in cap.
*Te rog oprestet te! Ajunge! *
Imi repet in minte in timp ce ma uitam cum lacrimile mele cad pe asfalt. Dar fara rezultate. Plansul devine mai abundent si sufocant.
Simt ca nu voi mai rezista mult asa... dar trebuie! Trebuie sa le arat tuturor cine sunt! Voi continua cat de mult trebuie!
Incerc sa ma calmez cu gandul ca se va termina intr o zi. Raman din nou in golul imens ce ma ajuta sa vad lucrurile mai clar, iar lacrimile mi se opresc.
Ma ridic si imi iau mingea de baschet din "ascunzatoarea secrteta" si incep sa o arunc spre cos.
Baschet ul si versurile sunt singurele refugii ale mele. Pentru asta traiesc .Atunci cand le fac ma simt viu. Simt cum e sa poti face ceva cu placere. Dar ce rost mai au toate astea cand esti intotdeauna criticat? M am saturat de javrele alea care nu au pic de credinta. Eu cred in mine si stiu cine voi fi! Asta e tot ce conteaza!
Arunc mingea nervos cu lacrimi in ochi . A treia oara cand o dau pe langa din cauza ceti provocata de lacrimi.
-SHIT! LA DRACU' CU ASTA !
Lovesc puternic pentru ultima data facand cosul sa tremure.
Ma asez langa un perete intrand din nou in lumea mea intunecata plina de ganduri.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
*De ce mi se intampla toate astea mie? De ce este atat de greu sa traiesti? Sau doar mie imi e? Oare as putea vedea suferinta din ochii altcuiva? Cat mai e pana se va termina... ? *
