— S-o crezi tu...spun pentru mine. Să vii după mine la douăzeci și unu, știi unde lucrez.
El se întinse înapoi în pat și adormi la loc murmurând ceva. Eu am fugit spre fast-food.
*
— Emma, scuze...dar...sunt emoționat... Ai vrea să ieșim la un film? mă întreabă Martin în timp ce îmi dădeam șortul negru jos
Dacă ar fi, aș accepta, adică Martin e un tip de treabă și arătos, dar nu îi voi accepta invitația din cauza unui motiv, dacă va afla William, Martin va fi un om mort.
— Scuze Martin. Dar știi că în timpul săptămânii sunt ocupată până seara, și duminica...am un prieten de vizitat. spun zâmbind, gândindu-mă la Lucas
— Aaa, ți-o petreci cu iubitul tău? Scuze...
— Nu, nu am un prieten. Doar că...e o treabă de familie. mint la naiba, aș vrea să spun că William e prietenul meu, dar spun adevărul, el nu e iubitul meu
— Am înțeles. spune zâmbind. Dacă ai ceva timp liber să mă anunți.
— Sigur. La revedere.
— Pa.
Am ieșit din local și m-am uitat după mașina lui William. Dar nu era.
— Mincinosule... șoptesc
Încep să merg pe drum. E drumul lung până la casa lui William, azi am întârziat treizeci de minute. Revenind, era deja întunecat afară, era deja toamnă. Dar la cât de întuneric era, nu simțeam nicio teamă.
Deodată am început să aud pași în spatele meu. Dar nu m-am speriat, doar e orașul Las Vegas, sunt o grămadă de trecători la ora asta. Așa că am ignorat totul și mi-am continuat liniștită drumul. Pași din spatele meu se măreau și i-am auzit foarte aproape, așa că m-am întors din curiozitate dar nu am văzut pe nimeni, dar când m-am întors am dat peste un corp, și l-am recunoscut fiind al lui William. Cum Dumnezeu a reușit să facă asta?
— Scuze, am întârziat câteva minute. spuse el
— Câteva? Au trecut vreo douăzeci.
— Bine, acum iartă-mă și să mergem acasă.
— De ce ești așa de încrezut? Dacă nu vreau să merg cu tine?
— Bine. spuse calm
Se uită câteva secunde la mine apoi se aplecă, și mă cuprinse de genunchi așezându-mă la el pe umăr.
— Ce faci idiotule! Lasă-mă jos! țip și îl lovesc peste spate
— Dacă nu vrei să mergi cu mine, vei merge pe mine! spuse mergând spre casă
M-am tot zbătut, dar nu m-a lăsat jos. Și mă lovea peste fund ori de câte ori mă zbăteam. Norocul meu era că mai aveam puțin până acasă. Mă lăsase jos abia atunci când am ajuns în cameră.
— Ești nebun. spun serioasă
— Oh, mai taci și treci în pat! spune și el serios dar eu am început să râd
Mă cuprinse de mână și mă aruncase în pat, el fiind peste mine.
— Dă-te jos! spun împingându-l dar el nu se clintea deloc
El nu spuse nimic, ci doar se uită în ochii mei. Apoi începe să mă muște de gât. La naiba, asta îmi va face semne!
— Idiotule mă doare. țip și el se ridică de pe mine
— Gata, te-am semnat, acum ești a mea.
M-am uitat la el confuză. Se apropiase și se așezase lângă mine. Începe să mă sărute dar îl opresc.
— Ce ai să faci cu copilul tău?
— Putem să avem și noi măcar o seară liniștită fără certuri?
— Dar nu ne certăm William! Doar te întreb.
— Bine. Am să-i cumpăr de toate și eu o să-i asigur traiul, dar nu o să mă cunoască niciodată.
— Dar sărmanul nu merită să crească fără afecțiunea unui tată. E greu fără un părinte.
— Nu-mi pasă Emma. Eu nu vreau un plod de crescut. Nici nu îi știam numele Jessicăi când m-am culcat cu ea. Tot ce știu e că trebuie să trăiesc prezentul. Și prezentul ăsta te include pe tine.
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
