Steaua Polara

~1~

Diminețile sunt exact ca şi cântecele de primavara. Incep calm si frumos si se terminsa cu prostul repertoriu tras si obosit. Niciodata nu am urat ceva mai mult ca diminetile.
E 8:30...nimeni nu misca, nimeni nu scoate un sunet. Ma intind, casc, ma gandesc daca sa ma pun la loc in pat sau sa ma ridic. Parul imi sta din nou sarmos, iar ochii incercanati arata noptile nedormite. Inca o luna si plec la facultate...tare mi-as dori sa trec peste luna asta. Nimic bun nu se va intampla intr-o singura luna prigajita. Jupiter intra in camera prin crapatura usii. Intotdeauna dormeam cu usa deschisa. Pupilele i se dilatara, parul se zbarli si isi ridica coada in sus. Era un adevarat ritual sa impaci o astfel de pisica. M-am strambat si am lasat la vedere perechea mea de dinti. Pisica se domestici si pleca, stiind ca nimic interesant nu va veni vreodata din partea mea. 
Izabelle se scula imediat dupa ce pisica pleca din camera.

-Ala a fost din nou Jupiter? spuse ea somnoroasa din cealalta camera.

-Mda, am spus eu facandu-mi patul si pieptanadu-ma.

-Am  visat din nou ca plecam...pe o insula calda...si era atat de frumos acolo, Ginny...

Uram cand facea asta. Uram din tot sufletul meu. Mereu aceleasi vise stupide, doar din nevoia de libertate. Uram diminetile fiindca mi le povestea. O uram pe ea pentru ca le visa. La inceput eram invidioasa ca mai poate visa la libertate. Acum deja uram cand inca spera ca va avea o sansa la ea.

Niciodata nu ii raspundeam. O lasam sa termine apoi sa isi revina la normal. Era mai mica decat mine cu zece ani. Nu aveam de gand sa ii stric eu copilaria. O lasam pe ea sa descopere.

Dupa ce m-am imbracat m-am dus jos. Mama si cu tata nu erau niciodata acasa dimineata. Puteam avea parte de liniste. Mi-am baut ceaiul, mi-am mancat mancarea, m-am uitat atent peste ziar.

Izabelle cobora. Era imbracata in una din rochiile alea cu tiv dantelat care o facea sa para draguta si gingasa.

-Iti va mirosi urat parul, spuse ea strambandu-se.

-Nu-mi prea pasa, am spus eu sorbind din ceaiul fiert.

-Te-ai integra mult mai usor si ai avea mult mai multi prietenii daca ai depune putin suflet si efort.

-Sa inteleg ca tu ti-ai facut deja prietenii tai?

Dadu din cap rusinata. Buclele blonde prinse in coada se miscara de sus pana jos.

Am schitat o fata de intelegere. Ea isi lua ghiozdanul si ma lasa in bucatarie. Dupa ce mi-am terminat micul de jun am luat bagajul si am plecat si eu la scoala.

De 18 ani astept ca in cartierul asta mic, idiot si claustrofob sa se intample ceva cu adevarat fantastic. Peste tot erau numai oameni tristi, oameni ce ar putea foarte bine sa fie considerati deja la varsta pensiei, cu toate ca multi dintre ei au chiar si 30 de ani.

Scoala noastra nu era mare. Deja nu ma mai interesa, peste 2 saptamani aveam sa plec la facultate.Izabelle o lua mai mereu inainte. Eu ramaneam in urma.

Sincer cred ca nici nu avea cum sa imi pese. Deja reusisem sa ma acomodez la programul de viata cu care ma  obisnuisem in fiecare zi. In plus singurul motiv pentru care mai calc pe aici e sa imi duc surioara mai mica la scoala.

Chimie, Biologie, Mate, Istorie,Literatura, materii la care incercasem sa asimilez mult. Chiar daca nu aveau sa imi foloseasca vreodata in vreo cariera, invatasem mult.

Dupa ce Izabelle intra in clasa, m-am intors pe calcaie si am plecat acasa. Cerul era senin si soarele ardea ca de fiecare data. Parul lunga nu ma ajuta deloc si nici hainele predominant inchise la culoare.

Cand am ajuns acasa Jupiter se odihnea in patul lui Izabelle. Tineam sa cred ca pisicii aleia ii placea mirosul de parfum al surioarei mele mici si naive. M-am dus la mine in camera si m-am asezat in pat. Gandeam. Doua saptamani pana la facultate,paisprezece zile,trei sute treizeci si sase de ore. Era perfect.

Abia asteptam sa plec de aici. Sa merg la o facultate, poate sa cunosc oameni noi si locuri noi. Toti pe aici erau mici si plictiseala luase de mult locul discutiilor profunde sau captivante pe care oamenii le mai au uneori pe strada.

Brusc usa de jos de la intrare se auzi trantindu-se. Mama.

-Ginny, esti acasa, da?

-Da, mama, sunt sus.

-Coaboara, draga, tata trebuie sa ajunga.

Mi-am dat ochii peste cap si am coborat. Mama era o femeie uscativa, inalta, slaba, prototipul femeii a carei cea mai mare aventura fusese o serie de reduceri la paltoanele imblanite si sa fim sinceri, ce poate fi mai incitant decat sa cumperi doua paltoane imblanite la pret de unul?

-Ginny, prinde parul ala in coc, nu e frumos.

-Ce are daca sta liber?

-Ii dai prea multa libertate, draga, nu o sa il mai poti aranja dupa.

Niciodata nu am spus ca mama ar fi vreo doritoare de aventura. Din contra, ura neprevazutul. Tot ce se intampla in jurul ei trebuia controlat si calculat, nimic ne la locul lui.

Usa anunta si sosirea lui tata.

Mi-am prins parul in coc si am coborat jos.

-Hey, Ginny! spuse tata lasandu-si pardesiul si palaria in cuier, exact ca tatii din filmele anilor 50'.

L-am salutat si l-am ajutat sa isi puna ochelarii pentru a vedea clar.

-Frumoasa zi azi, spuse tata incantat

-Prea frumoasa, planuisem sa merg la piata, adauga mama indignata, soarele ma opreste, asa ca o sa trec la planul b

-Minunat, ma gasesti in birou daca ai nevoie de mine.

Tata habar nu avea ce spunea mama iar mama la randul ei habar nu avea ce spunea tata. Mereu am avut impresia ca ei nici macar nu s-au iubit, ci s-au unit din pura dorinta de a nu fi lasati pe din afara din cercul societatii.

Dupa ce amandoi se dusera pe drumurile lor, m-am dus si eu in camera mea.

Asa au trecut 18 ani, asa a trecut si ziua de ieri, asa au trecut si cele doua saptamani.

Asteptasem pana in ultimul moment ceva neobisnuit, insa nimic nu scapase din comunul cel mai comun in care gasisem lucrurile de cand ma nascusem. Era deprisos sa cred ca ceva din oraselul asta usor deprimant, decupat dupa un model clasic ma mai poate face sa imi schimb macar putin parerea.

Azi era ziua in care plecam de aici, pe alte cai. Izabelle veni in usa camerei mele. Tinea la piept iepurele ei sterpelit de plus. Numai eu si ea stim cate cusaturi au ochii iepurasului si de cate ori "a avut nevoie la medic".

- Eu nu vreau sa pleci! striga ea.

-Si totusi o fac.

-Sti ca intr-o zi voi veni dupa tine, da? imi spuse ea mai mult ca pe un adevertisment decat ca pe un indemn.

-Te astept, i-am raspuns eu ca sa o fac sa isi doreasca si mai mult asta.

Bagajele fusesera facute de doua saptamani. Mintea in schimb fugea in orice alta parte. Abia astept sa vad viata de facultate, sa invat si sa imi fac prieteni exact ca adolescentii din filmele americane vazute si razvazute de un miliard de ori.

-Ginny, hai jos. Trebuie sa plecam, ma anunta mama.

M-am uitat o data prin camera. Stiam oarecum ca o sa ma imtorc destul de rar pe aici. Mi-am luat si ultimele bagaje si apoi am fugit jos. Izabelle ma astepta acolo.

-Pa Ginny! Sa nu uiti sa imi scri cateodata!

Am imbratisat-o pentru a zecea oara azi si apoi m-am asezat in masina la mama.

-Iubire, eu si tata ne-am asigurat ca vei avea o colega de camera adecvata. Am vorbit deja cu profesorii si cu toti viitorii colegi.

-Eta imposibil sa nu te implici in viata mea, nu?

-Normal ca era, doar nu ai vrea vreo aiurita de colega de camera care sa te faca sa iti pierzi mintile acolo. Vei fi la fel de educata si monitorizata cum ai fost si pana acum.

-Mda, oare de ce nu ma mira...

-Ginger! Nu fi obraznica!

Am tacut si mi-am canalizat atentia asupra peisajului. Nu mai aveam mult, asa ca am inchis ochii si am atipit.