Profesorul de dans (One shot)

Profesorul de dans

Kim Nari incerca din rasputeri sa nu verse prea multe lacrimi in timp ce se chinuia sa taie ceapa in felii cat mai subtiri. Se trezise cu pofta de tocanita de ceapa si imediat dupa ritualul de dimineata, fugise la magazin sa cumpere ingredientele necesare.Nu se mai plimbase alene printre raioane, asa cum obisnuia sa faca de obicei, ci se dusese fix la cele pe care o interesau. Insfacase la propriu condimentele, arunca cateva cepe in punga, nemaistatand sa le aleaga si fugi la casa de marcat.

Nu mai avusese o asemenea pofta de foarte mult timp. Patise tot asa acum cativa ani, cand se trezise in plina iarna cu pofta de zmeura. Nu avusese de ales decat sa cumpere zmeura congelata. Isi aducea aminte cum se ciocnise de un baiat cu parul de culoarea spicului de grau copt, care la fel ca ea, cauta disperat acelasi lucru ca ea si cum se certase cu el pe singura lopetica de acolo. Nari pusese atunci intalnirea lor pe vina destinului. Nu stiuse cum altfel sa explice faptul ca printr-o simpla ciocnitura si o micuta cearta nevinovata, cei doi aveau sa-si faca inimile sa bata in acelasi ritm. Isi aducea si acum aminte cum acel baiat ii facea pielea de gaina doar printr-o singura privire patrunzatoare, sau cum obrajii ei se colorau frumos atunci cand el o saruta.

Pacat ca drumurile li se despartisera atunci cand fusese nevoit sa se mute cu familia lui in cealalta parte a tarii. Nari suferise enorm atunci, la fel si baiatul ce-i furase inima. Propusesera o relatie la distanta, dar cum ochii care nu se vad se uita, asa si relatia lor s-a racit, incetul cu incetul. El nu-i mai trimitea mesaje, iar ea se oprise la un moment dat sa-l mai caute.

-Ah, nu mai pot, exclama si arunca cutitul in chiuveta. Rupse repede un prosop de hartie si isi sterse violent ochii, ce acum erau inundati de lacrimi. Cum reuseste mama sa o taie atat de subtire incat sa poti vedea prin ea? Si mai presus de asta, si fara sa verse o lacrima? Aish! N-o sa reusesc in veci s-o tai la fel ca ea.

Avea 5 luni de cand se mutase singura, intr-un alt oras. Tocmai terminase facultatea si gasise pe internet un job ce-i placea atat de mult incat chiar si dupa 12 ore de lucru, inca se simtea in forma. In cele 5 luni de cand locuia aici, se atasase foarte mult de fetita vecinilor sai, in varsta de 6 ani. Cand avea o zi libera, prefera sa o petreaca cu acea fetita prin parc, ori prin magazine. Energia micutei se transmitea si la Nari, care de multe ori se comporta mai copilaros decat cea mica.

Intr-un final, fata reusi sa taie toata ceapa. Nu la fel de bine ca mama ei, dar nici cat feliile de mar.

In timp ce tocanita ei de ceapa cu pui fierbea la foc mic, Nari hotari sa mestereasca ceva. Vazuse intr-o emisiune la televizor cum sa scape de toate firele ce se tot incurcau pe biroul ei. Firele de la mouse, de la tastatura, precum si castile si incarcatorul telefonului, i se incurcau mereu si uneori ii venea sa le arunce pe toate. Dar acum gasise o solutie, ce putea sa o mai salveze putin de la arderea neuronilor pentru nimicuri. Trebuia doar sa roteasca firele pe un creion, apoi sa le incalzeasca foarte bine cu foehnul, ca plasticul in care erau invelite sa se topeasca, iar la sfarsit ramanea doar sa le treaca de cateva ori pe sub jetul de apa rece.

Cand era pe la al doilea fir, ii suna telefonul. Se intinse dupa el, raspunse fara a se uita la apelant si il sprijini cu umarul, pentru a se ocupa cu doua maini de firul de la tastatura.

-Alo?

-Buna, Nari, ce faci?

-Buna Ha Neul, uite pe acasa, tu ce mai faci? Mia ce mai face? Din cauza serviciului nu am mai vazut-o de aproape o saptamana...

-Mia este foarte bine. Ii este dor de tine. Ai putin timp azi? Am nevoie sa ma ajuti cu ceva, spuse Ha Neul, vecina ei si mama fetitei pe care Nari o adora.

-Sigur ca te ajut, sari Nari fericita si in acelasi timp putin ingrijorata. Doar ca in urmatoarea jumatate de ora sunt ocupata cu o tocanita cu pui... S-a intamplat ceva?