2

560 21 6
                                    

Am auzit alarma de pe noptiera , am ridicat mina si am stinso . Am coborit picioarele pe podeaua rece a camerei . Mam indreptat spre baie si mim facut rutina diminetii . Mam dus la garderoba cu haine care era gigantica . De unde miam ales o pereche de blugi negri un pulover subtire negru . In picioare miam luat bocanii cu sireturi . Linga masa ma astepta geanta cu carti . Pe noptiera am luat telefonul si mam uitat ce mai nou era . Pe facebook si instagram fanii imi tot scriau . Am anulat tot si am inchis telefonul . Vrind sa es din camera , servitoare a intrat :
- Domul Dylan , buna dimineata , micul dejun este gata .
Am trecut pe linga Shara servitoarea noastra si am coborit scatile la parter .  Pe hol spre masa de mic dejun , pe pereti erau portretile persoanelor pe care eu nici macar nu le tin minte sau nu le stiu deloc . Peste un an trebuia sa mil faca si pe al meu . Dar peste un an eu trebu sa am o fata care sa ma astepte acolo linga renumitul tron . Dar eu nu vreau asa viata . Vreau sa fiu un adolescent simplu , unicul lucru ce ma face asa , unicul loc unde pot fi asa , sau pe jumate asa , e liceul unde invat . E unul destul de simplu . Cam departe de " casa " unde stam . Dar macar asa , persoanele nu ma prea recunosc . Cu masina fac o jumate de ora .
- Tata , cred ca trebu sa termii cu asta , mam saturat sa va vad asa oficial si la masa de dimineata . Vreau sa fim macar o zi simpli . Nu ceva ce in realitate nu suntem .
- Fiule ?
- Da , vorbesc de asta , e un simplu mic dejun , macar acuma pot minca cereale si un pahar cu suc de portocale . Sa stau in bucatarie nu aici in sala asta enorm de mare .
- Dylan , nu incepe iarasi .
Mam asezat la masa lunga si ma uitam la ei doi . Inbracati ca de obicei la 4 ace . Si hai sa nu incep vorba de azta . Vreau o viata simpla . Nu regi si regine . Mie greata de ei deja . Au fost vreo data ei normali ?
- Mie tot una , eu vreau sa fiu normal . Nu vreau sa merg mai departe . Eu nu voi fi urmatorul rege . Asteptati pina creste bebe Sophfi si gata .
- Dylan , puiule...
- Eu nu  va sunt pui .
- Dylan , dragule ,  calmeazate . Ia micul dejun si hai fuga la scoala .
Am luat farfuria cu nustiu ce era acolo si am aruncato pe jos , urmate de cana de cafea . Am esit din sala si mam dus la esirea , linga usa ma astepta scheibordul , lam luat si am esit afara . Tata striga dupa mine , ca de fiecare data , responsabilitatea . Eu nu vreau sa fiu rege . Va trebui ei sa astepte inca 16 ani casa creasca Sophia . E sora mea , si cred ca ea va dori asta . De mic copil zice ca va fi regina . O respect si de aceia o las pe ia . Iar eu chiar daca nu voi fi iubit pentru ceia ce fac , vreau sa fiu un om normal . Am mers prin parcul palatului pina la poarta . Copacii impaiejineau teritoria . Florile care cresteau in mica dar minunata gradinita . Statuia cu chip de femeie care se odihnea frumos si linistita printre acele flori . La poarta ma astepta masina cu care eu in fiecare dimineata merg la liceu . Insa de data acesta am ocolito , mam urcat pe scheitbord si am pornit la drum . Mai aveam inca o ora . Reuseam .
Eu nu prea mergeam asa prin oras , de obicei madina ma ducea unde aveam nevoie .
Ajuns la scoala, am pus placa cu rotile in dulap . Am luat de acolo cartea de engleza si am mers in sala 257 la etajul 2 . In clasa nu erau asa de multi elevi . Mam salutat cu baietii dind mina . Am luat loc la masa si am scos din geanta caietul si stiloul . Acuma voi suferi inca 45 de minunte la fiecare lectie . Plictiseala deja ma lua .

Printul !Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum