poem la ...patru ani, două ore, treizeci de minute și dracu știe câte secunde

3 0 0
                                    


''din ce în ce mai mult am convingerea

că poezia nu e de fapt POEZIA''

(zicere personală)


.

Dacă aș scrie un poem odată la patru ani

aș fi poet

și aș rămâne tănăr

un om tânăr și nemăsurat

nemărginit în frumusețea lui

ca un cal sălbatic

alergând cu sângele-n vene fremătând de energie

peste o câmpie mereu deschisă

ră copite, fără șa

călărit veșnic de o amazoană tânără

fără cap și fără veșminte

(așa cum visam noi într-o noapte, prietene drag din Dublin)

Dar eu sunt un om simplu,

un muncitor cu ziua

un zilier scriindu-și zilnic bucata amară de pâine

pe fire de iarbă cosite prea devreme

...dar altfel cum să mă pot hrăni

dacă nu din toate aceste încercări ... nereușite?!

Și de aceea îmbătrânesc!

și de aceea îmbătrânesc și iar îmbătrânesc

de aceea îmbătrânesc ca un cal de povară

zilnic tropăind

de la stânga la dreapta

și de la dreapta la stânga

într-un țarc de idioți

în șa cu muierea asta bătrână,

simandicoasă

plină de zulufi falși și giuvaiericale

toată numai figuri de mare artistă

și purtând pe cap

nemeritat

coroană regală.

suntem cameleoniUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum