Hanul Ancuței - Mihail Sadoveanu

Negustor Lipscan

- Ai dreptate, cinstite comise, încuviinta mos Leonte. Omul care vorbeste si râde în cea dintâi clipa când te-a vazut, nu are întru sine nici viclenie, nici ascunzis, si mai ales, daca Dumnezeu l-a lasat sa se nasca în zodia Leului si sub stapânirea planetei Soarelui, apoi nu va gasi împotrivire nici ca sa dobândeasca avere, nici sa se bucure de cinste la cei mari. Lucrurile lui sunt vrednice si spornice; si macar ca va umbla semet si va scârtâi din picioare, se va arata pururea blajin si cu prietinie...

- Sa-l întrebam atuncea, mos Leonte, în ce zodie s-a nascut, hotarî cu veselie comisul.

- Daca-i voia domniei tale astfel, sa-l întrebam, eu nu ma-mpotrivesc... se-nvoi zodierul.

Carale si carausii treceau podetul prin lucirea fanarului Ancutei. Am numarat trei cara cu coviltire de scoarta, mari si grele, sunând plin. Ţaranii îndemnau boii: hais-hais! si bicele de cânepa plesneau usor. Trecura si se mistuira sub sandramaua neagra a hanului. O vreme mai auziram voci amestecate, jugurile cazând unul dupa altul, apoi viersul subtire si vesel al hangitei. Dupa aceea veni spre noi negustorul, leganându-se, mare si gros în antereu-i larg si cu încaltarile scârtâind.

- Va poftesc la toti sara buna si bine v-am gasit... zise el.

- Multamim domniei tale, îi raspunse comisul. Te poftesc, prea cinstite jupâne Damian.»

- Ma chiama Damian Cristisor, întregi negustorul, si am dugheana Ia Iesi, în ulita mare.

- Tare bine. Asa ca te poftesc, prea cinstite jupâne Damian, sa sezi aicea lânga mine, pe butuc; si la lumina focului sa ne uitam noi la domnia ta si domnia ta la noi, ca sa ne cunoastem mai bine. Acest prietin al meu batrân si întelept, mos Leonte zodierul, spune, cinstite jupâne Damian, ca te-ai fi nascut în zodia Leului si noi am fi prea doritori sa stim daca-i adevarat.

Negustorul clipi din ochi, ca si cum îl sageta lucirea focului, si se uita în juru-i cu îndoiala.

- Într-adevar, asa este, marturisi el. Ziua nasterii mele a vrut Dumnezeu sa fie 18 iulie.

- si esti bun sa ne mai spui domnia ta, daca anul în care te-ai nascut a fost sub stapânirea soarelui?

- Nu pot s-ascund, asa este, îngâna uimindu-se cinstitul negustor; m-am nascut în anul mântuirii 1814. Cum si de unde ati putut afla toate acestea?

-Ai cuvânt sa te miri, prietine, zâmbi comisul, precum si noi tare ne mai miram; caci fara sa te cunoasca, si numai umbra vazându-ti-o, mos Leonte a putut arata adevarul. si ne-a spus un lucru si mai mare: ca ai sa vii catra noi scârtâind din încaltari, ceea ce mai întai si mai întai s-a dovedit.

Vazându-ne pe toti cu ochi crescuti si cu sprâncenele înaltate, mos Leonte s-a sculat de la locul sau cu ulcica în mâna.

- Cinstite comise, a zis el cu tarie; si dumneata, jupâne Damiene, daca v-oi spune ca numai Domnul Dumnezeu si cartea pe care o am în tasca ma lumineaza întru toate câte le spun, atunci mirarea domniilor voastre fata de mine trebuie sa fie mai mica. Caci pentru Dumnezeu si pentru cartea aceasta înteleapta nimic nu poate fi ascuns... Eu, ca om, puteam gresi. Cartea mea nu greseste. si spunând cartea care-i înfatisarea omului nascut sub cutare semn si cutare stapânire, eu îl cunosc pe om dupa acea înfatisare în care zodie si sub care planeta l-a nascut maica sa. Mai pot spune si altele, deschizând cartea: despre casnicie, despre avere si cinste, despre sanatate si anii vietii, dar stiinta mea nu poate patrunde pretutindeni. si dac-as putea sa-ti spun, cinstite jupâne Damian, ca are sa-ti placa vinul si tovarasia noastra, nu stiu daca, întrebându-ma dumneata, as fi în stare a-ti raspunde ca vii de la Liov ori de la Lipsca, cu marfa din tara nemtasca.

- Aduc marfa de la Lipsca... marturisi cu supunere negustorul.

- Atunci îi bine. Sa fii sanatos si sa-ti deie Dumnezeu Sfântul câstig. si sa bei cu noi ulcica de vin pâna la fund.