Hanul Ancuței - Mihail Sadoveanu

Cealaltă Ancuța

s-asa se framânta jupân Costea Caruntu si racnea ca un leu, încât pe loc slujitorii au apucat-o în toate partile calari pe par. Vazând ca i-a urnit dupa fugar, slujitorul domnesc s-a mai potolit, si numai pufnea, - parca se-nadusa si nu-i mirosea bine. Avea un om al lui lânga el. I-a poruncit sa-i aduca arme si cal înseuat. Atuncea am gasit si eu cu cale sa m-apropii si sa-ntreb cu mare uimire:

- Jupâne Coste, pe mine tot nu m-ajunge mintea, cum s-a putut întâmpla asemenea fapta într-o cetatuie cu ziduri nalte si cu turn cum îi Golia? Pe lânga ziduri si turn, se mai afla pusti, lanturi si osteni. si sa scape asa cu usurinta un nevrednic ca acela, care a cutezat sa rusineze o cinstita casa boiereasca!

- Întreaba-ma, Ienache, si eu nu ti-oi putea raspunde, - a pufnit iar slujbasul. Acuma în mine au sa bata toti si la mine are sa se uite strâmb luminatia sa vornicul Bobeica. Acum slujba mea si pricopseala mea au cazut jos. Sa intru în sfânta manastire, sa dau parintelui Nicanor un sorocovat, sa-mi faca o slujba pentru scapare de napaste, - nu ma rabda vremea, caci m-ajung din urma supararea si harapnicul boieresc. Trebuie sa ma reped dupa hot, dar iarasi trebuie sa ma întorc, caci, dupa rasaritul soarelui, am porunca sa pornesc pe duduca Varvara la drum. Trebuie s-o întovarasesc, cu alti slujitori, pâna la manastire la Agapia. Pe cale mi s-ar putea întâmpla alte nacazuri si nu stiu ce-oi face. Inima mea, bre Ienache, acuma-i ca un faer ros, pe nicovala: si trebuie sa bata-n ea ciocanul.

- De ce te înfricosezi dumneata, jupâne Coste? am cercat eu a-l domoli. Pe ticalos l-oti prinde; pe duduca îi duce-o la sfânta manastire; iar Domnia si boierul s-or linisti, - si pentru credinta domniei tale, te-or milui dupa cuviinta.

Graind asa, l-am lasat înca fierbând lânga tumul Goliei, si-am pornit la vale pe drumul Pacurarului, ca sa nu m-apuce soarele în târg. si nadajduiam asa, în mine, ca si de data asta tot. Stapânirea are sa biruiasca pe cel viclean. Ca marginea târgului m-am întâlnit cu unii din ostenii Domniei, care se întorceau la pas pe cai asudati. Erau suparati si se uitau urât. Nu gasisera si nu prinsesera nici un razas. Acuma mi se lumina mintea si-ntelegeam de ce-a mânat Costea Caruntu pe slujitori într-acea parte, caci pe acelasi drum avea a umbla si caruta duducai Varvara, catra manastire. s-un nebun, cum se vede ca este Todirita Catana, numaidecât trebuia sa încerce a-i atine calea. Am priceput ca de asta mai ales se temea jupân Costea.

Am mers asa o vreme pe drum lung. Când s-a suit pe cer soarele si mi s-a îngreuiat în spate coropca, am poposit la o fântâna si mi-am potolit setea. si-am stat asa subt arsita, asteptând din zare un crestin drumet, care sa ma primeasca lânga el, în, caruta cu fân. Ca si-n alte dati, Domnul Dumnezeu mi-a venit întru ajutor - si s-a aratat dinto-o zare un om cu caruta. S-a oprit la fântâna cu cumpana ca s-adape caii - si eu spunându-i o vorba buna, el mi-a raspuns cu prietinie. Am pus laditile bine, m-am asezat în fân alaturi, si-am mers asa prin sate si prin locuri singuratice pâna la Târgu-Frumos. Acolo omul cu caruta a apucat în alta parte de lume, iar eu, cu lazile-n spate, am intrat în padure la Strunga si-am mers pe racoare pâna ce-a asfintit soarele în Siret si s-a aratat luna în urma la rasarit

Atuncea mi-am pus iar jos laditile, la alta fântâna, si-am stat acolo pâna ce mi-a trimes Dumnezeu, de pe alt drum, alta caruta. Era o caruta usoara, care venea iute, cu doi cai sprinteni. Omul a oprit si m-a întrebat:

- De unde vii, mai crestine?

- Tocmai de la târgul Iesilor viu, gospodarule, si mare pomana ti-ai face daca mi-ai scurta drumul, caci eu sunt coropcar, prietinul oamenilor, si nu fac nimanuia nici un rau.

- Daca vii de la Iesi, suie lânga mine si te grabeste... a grait omul acela.

Eu m-am suit lânga el si îndata am trecut Siretul. Iar pe lânga podul de lemn juca luna în apa - si fulgera spre noi lumina, întorcându-ma spre om sa-i multamesc si sa-i spun cuvânt bun am înteles îndata ca lânga mine-i Todirita razasul, si l-am cunoscut.