(Partea asta este putin mai scarry, but... sper sa va placa! Lectura placuta! Kisses)
Deodata am auzit un fasait in spatele meu.
-Cine-i acolo?!
Era si de asteptat sa nu-mi raspunda...
Un nou fasait s-a auzit in dreapta mea si o mana de gheata m-a atins pe umar.
In secunda doi am inceput sa fus cat ma tineau picioarele. Nimeni si nimic nu ma putea opri din goana mea nebuna.
Auzeam pasi in urma mea, dar nu eram capabila sa ma pot uita sa vad cine este in spate.
Atunci, un tanar, probabil era deghizat, mi-a apraut in fata taindu-mi calea.
Viteza era prea mare asa ca m-am ciocnit de el... M-a prins de incheieturile mainilor si astfel m-a repozitionat putin...
Adrenalina inca imi mai curgea prin vene. Facandu-ma sa respir greu.
Respectivul imi dadea atat un sentiment de panica, cat si unul de siguranta.
Imediat ce m-am dezmeticit nitel, fiind in stare sa stau singura pe picioarele mele, m-am uitat in urma.
Cel care m-a fugarit disparuse.
M-am intors catre baiatul acela si nu mi-a venit sa cred atunci cand am vazut ce facea.
Prinsese o veverita din copacul de de-asupra, el stie cum, iar acum ii sugea sangele.
Am ramas naucita. Omul asta este normal?!
-Ce faci?!
Dupa ce l-am intrebat asta, mi-a luat capul in maini , s-a uitat fix in ochii mei si a spus ceva, nu stiu ce. In timp ce vorbea pupilele i se mareau si i se micsorau, iar pe fata ii aparusera un fel de irduri. Culoarea ochilor lui batea spre rosu, acum.
Adoua zi dimineata m-am trezit cu un sentiment ciudat. Simteam ca imi lipseste ceva, dar nu stiam ce.
Cum am ajuns acasa? Ce am facut aseara dupa ce am plecat de la serviciu?
Tin minte doar ca eram foarte obosita si ca am plecat, nimic mai mult.
Probabil din cauza oboselii...
Oficial incepuse weekend-ul. Astazi puteam sa lenevesc sau sa ma duc sa ma plimb.
Am ales a doua varianta...
Ma-m imbracat rapid, mi-am luat telefonul si am coborat la micul-de-jun.
-'Neata mama! 'Neata tata!
-Buna dimineata, scumpo! Cum ai dormit?
-Destul de bine...am fost foarte obosita...
Dupa ce am mancat am plecat sa ma plimb.
Aveam totusi o senzatie de "deja-vu"...
Vremea era destul de buna, batea nitel vantul si in ciuda faptului ca aseara fusese Halloween-ul acum era destul de liniste.
Cativa porumbei ciuguleau cateva seminte de pe jos, aruncate de niste batranei.
Eu vroiam sa ajung la locul meu preferat din acest parc.
In acel loc ma simt libera, probabil din cauza peisajului nemaipomenit ce-l inconjoara.
Am ajuns.
M-am asezat pe o banca si am inceput sa meditez.
De ce oare nu-mi pot aduce aminte anumite lucruri? De ce simt ca sunt urmarita?
Aceste intrebari si multe altele se invarteau in capul meu precum un vartej. Creierul meu incerca sa proceseze, dar nu putea.
Aveam nevoie sa ma dezlantui, sa ma desprind de aceasta lume, sa ma descarc de toata negativitatea aceasta ce pluteste in jurul meu.
