S-a apropiat de noi și ne-a urat o seară frumoasă. Apoi a început să vorbească tocmai cu Lucas. Eu m-am apropiat de masa cu băuturi și mi-am luat un pahar cu șampanie. Era extraordinară. Sala era mare, galbenă, îmbrăcată în aur. Nu am mai văzut așa ceva în viața mea.
Lucas se apropie de mine și își luă și el un pahar cu șampanie.
— Îți place aici?
— Da, e nemaipomenit. spun zâmbind
— Știam că o să-ți placă.
*
— Lucas, eu merg până la baie, mă întorc imediat.
— Bine. Ai grijă.
Era trecut de miezul nopții și eu încă eram aici. M-am decis să merg la baie ca să mă asigur că arăt în formă, deși nu era așa, voiam să dorm pe prima bancă pe care o găseam.
Când am ajuns în baie, primul lucru a fost să mă uit în oglindă. Într-adevăr, aveam fața de adormită, dar machiajul mă ajutase puțin, mi-am scos rujul și am început să-mi aplic pe buze.
Îl scap speriată din mână atunci când zgomote puternice se aud din sală și oamenii urlă ca din gură de șarpe. Era o rafală de gloanțe, ca într-un teritoriu de război. Pielea mi se făcuse de găină și am rămas împietrită Am mărit ochii și sentimentul de frică mă cuprinse. Ce Dumnezeule se întâmplă acolo? Am stat în baie zece minute din cauza fricii, și am ieșit când nu s-au mai auzit țipete.
Leșinul mă cuprinde atunci când în sală văd zeci de oameni morți. Am început să plâng fiind îngrozită de masacrul din fața mea.
Mă uit la locul unde l-am lăsat pe Lucas. Pic în genunchi atunci când îl văd și pe el întins pe jos...fără viață.
Fug spre el printre cadavre.
— Nu! Nu! Lucas te rog nu mă părăsi! Trezește-te! Deschide ochii!
Nu, ăsta e un vis prost. Trebuie să mă trezesc și să-l găsesc pe Lucas făcând cafeaua, ca în fiecare dimineață.
Nu are cum să fie mort! Nu!
M-am aplecat spre el și l-am adus la pieptul meu rugându-l să nu își bată joc de mine și să se trezească.
Plângeam zgomotos. Nu! Lucas nu are cum să fie mort.
— Trezește-te! țip apoi îl pup pe frunte
E doar un coșmar...
— Nu mă părăsi. spun mângâindu-l pe cap
Suspinam rănită, corpul lui era atât de cald, hainele fiindu-i îmbibate cu sânge proaspăt. Prietenul meu arăta de parcă dormea liniștit și în pace.
— Nu se trezește! E mort. îngheț când aud vocea extrem de cunoscută
Mă ridic de sus și dau de perechea aceea de ochi ca de smarald. Stătea la câțiva pași de mine. Se uita la mine cu o privire demonică, dacă el l-a omorât pe Lucas...nu știu ce-i voi face...
— Spune-mi te rog că nu tu i-ai făcut asta fratelui tău! spun plângând
— Mi-am luat revanșa. El mi-a luat ce e al meu și eu i-am luat viața.
— Nu pot să cred William. Ești un monstru...
M-am aplecat înapoi jos la Lucas al meu care era fără suflare, împușcat direct în inimă. Nici nu îmi imaginez ce șoc a avut.
— Nu cred. Nu ești mort. Deschide ochii. îi șoptesc
— Mai îl jelești mult? mă întrebă William
Nu l-am băgat în seama, oricum era un tip dat dracu.
— Ai provocat un masacru. mă uit în jur, la zecile de cadavre. Nu ești decât un criminal, un monstru care merită să putrezească în pușcărie!
Bărbați, femei, copii, toți au pierit, unii oameni nevinovați. Am mai văzut oameni morți, dar atât de mulți la un loc mă îngrozea. Sentimentul este de nedescris, frica mă paralizează. Și Lucas...parcă totul se derulează ca într-un vis, și nu e real. Nu mai pot gândi logic.
— Haide. Am venit să te iau. Nu să jelesc morții.
Du-te dracu. Din vina mea au murit atâția oameni! Doar din vina mea!
William se apropiase de mine și mă apucase de antebraț târându-mă după el.
Eu îl strigam neîncetat pe Lucas. Nu! Încă nu cred că Lucas e...mort.
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
