Capitolul paisprezece

Start from the beginning
                                    

      Era șatenă cu ochii căprui, ce-i drept era frumoasă.

      — Eu sunt Marlene, iubita lui Stefan. spuse

      Eu dau să spun ceva, dar ea mi-o ia înainte.

      — Nu-i nevoie să mi te prezinți, știu deja. Ești Emma, iubita lui William. El mi-a spus mai multe despre tine. spuse și mă uit confuză la ea

      Apoi îi trag săgeți prin priviri lui William, el nu părea deloc intimidat de privirea mea urâtă, mi-a zâmbit, și mi-a mai făcut și cu ochiul

      — Acum, vreau să te cunosc mai bine. spune Marlene și ne îndreptăm spre camera mea

      Mereu mi-a plăcut numele Marlene, mi se părea atât de simpatic, și chiar voiam să mă numesc așa.

      S-a așezat pe pat si m-a tras și pe mine după ea.

      — Deci, tu și William sunteți atât de drăguți. spune și eu rămân cu gura deschisă, la propriu. El mi-a spus că v-ați cunoscut prin intermediul lui Lucas.

      Deci ea nu știe situația mea? Cum de nu ia spus nimeni? Căci bănuiesc că Stefan știe.

      — A fost dragoste la prima vedere?

      Nu tocmai la prima, mi-am dat seama că am sentimente pentru William când am fost la spital și am avut acel vis ciudat.

      — Da. spun, deși cred că se observă că mint. Tu cu Stefan cum v-ați cunoscut? întreb schimbând subiectul

      Nu voiam să mai vorbesc despre asta, despre "relația" imaginară cu William, nu se va întâmpla niciodată, chit că îl iubesc.

      — Eu, sincer... Eram o fată săracă și lucram într-o simplă cafenea, până când Stefan a trecut pe acolo, și a devenit client fidel, știi ce zic. Mai târziu m-a scos la o întâlnire, și ușor ușor m-am îndrăgostit de el. Avem un an de relație. spune lăsându-se pe spate

      Era foarte drăguță povestea lor. De ce nu poate fi a mea și a lui William așa? De ce nu am putut să mă îndrăgostesc de Lucas? Pentru că Lucas nu are ochii lui William...
Oh la naiba...dragostea sau conștiința asta avea dreptate.

     — Marlene. strigă Stefan

     — Din păcate eu trebuie să plec. Ne mai vedem. spune sărutându-mă pe față și luându-mă complet prin surprindere

      — Pe curând. îmi iau la revedere de la ea

      Nu voiam să ies din cameră, pentru că asta ar însemna să dau ochii cu William, și nu-mi doresc asta.

      M-am întins în pat. Și dădeam să ațipesc până când pe ușă apare crețul.

      Mă uit confuză la el, se apropie și se aruncase în pat, pe partea dreaptă și cu capul sprijinit în mâna dreaptă, era calm.

      — Ce faci aici?

      — Am venit să dorm.

      Mi-am dat ochii peste cap și am inspirat adânc. M-am întins în pat cât mai departe de el, îl lăsam aici doar pentru că nu vreau să-l enervez.




*





      Mă trezesc respirând greu. Pentru că William era cu totul peste mine. Eram întinsă pe burtă și el avea un braț în jurul meu, umărul lui era pe spatele meu și un picior de-al meu era din nou între ale lui. Poziția asta se asemăna cât de cât cu cea din noapte petrecută la hotel.

      Încerc să mă mișc, dar strânsoarea lui William era prea puternică. El dormea dus, nici nu se clintea.
Suprafața pielii lui era ticsită cu o grămadă de tatuaje interesante.

      Mi-am așezat capul înapoi pe pernă și l-am privit intens. Era atât de drăguț când dormea.

      M-am apropiat ușor de fața lui și l-am sărutat pe frunte.

      — Ce mult te iubesc idiotule.


Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
ANORMALLWhere stories live. Discover now