Miraculous cu schimbari Vol 3

Mica „vacata"

Emma POV
Lucas m-a luat in camera lui. Uau, are o camera mare! Se așează pe pat si isi arunca privirea spre pământ. La uit la el cu blândețe si ma asez lângă el.
- Esti ok? îl întreb eu.
   - Da, normal cã sunt bine! spune el sarcastic. Doar nu e ceva rãu sã fiu adoptat, iar pãrinții sã-mi ascundã acest lucru atâția ani! Dar ce tot spun!?! Nici nu sunt pãrinții mei!
   - Sunt sigurã cã au vrut sã te apere. Nu au vrut sã fi dezamãgit de ei.
   - Mda... ce pot spune.....
   - Uite, îmi pare rãu cã ai aflat de la noi cã ești adoptat și nu de la pãrinții tãi.
   - Sã nu-ți parã. Fac pariu cã nici nu aveau de gând sã-mi spunã prea curând.
   - Știi ce? Deja m-am enervat! Nu știu cum poți fi supãrat pe ei! Uite ce ți-au oferit! Te-au iubit foarte mult! Ar trebui sã te bucuri cã ai pãrinții care țin la tine și cã nu-ți lipsește nimic! spun eu și ies din camerã.
     Merg nervoasã pe hol, dar Lucas mã prinde de mânã și se uitã la mine lung.
   - Vino sã discutãm. Te rog....
   - Bine...
     Ne întoarcem în camera lui uriașã și mã trântesc nervoasã pe pat. El se așazã lângã mine și mã privește.
   - Te ascult. spune el în cele din urmã.
   - Am trãit fãrã tata aproape 15 ani. Când am aflat cã puteam sã am un frate am trãit tristã o vreme, dar Gia m-a ajutat sã mã mențin tare și știu cã și acum vrea sã mã ajute. spun eu posomorâtã. Deci bucurã-te cã ai avut o viațã perfectã. Eu am trãit în întuneric. Am fost vânatã de o femeie nebunã de care am scãpat, dar mamei îi era fricã sã mã lase pe stradã numai cã eram cãutatã de handicapata aia!

Lucas POV
     Chiar cã a suferit mult. O îmbrãțișez strâns pe Emma și mã uit la ea zâmbind. Ea râde fiindcã mã strâmb la ea și se uitã lung la mine.
   - Și când te gândești cã voiam sã te cuceresc. spun eu.
   - Serios!?!?! râde ea. Mda... nu ești genul meu oricum.
     Râdem amândoi în hohote și mergem la sufragerie pentru a discuta cu adulții. O vãd pe mama mea adoptivã plângând în hohote și mã duc lângã ea.
   - Îmi pare rãu cã am reacționat așa. spun eu.
     Ea îmi zâmbește și mã îmbrãțișeazã. Dupã momentele astea de dulcegãrii și bla bla bla, Începem sã glumim ca sã ne înveselim.
    - Mama, pot merge la Emma sã stau câteva zile cã sã vãd cum e? întreb eu.
   - Sigur. Dar dacã te muți acolo ești mort. spune ea zâmbind.
   - Mersi!!!!!
     Mã duc sã îmi fac bagajul, apoi plec alãturi de familia Dupain-Cheng.
   - Mã bucur așa tare cã te-am gãsit. spune Marinette și mã îmbrãțișeazã.
   - Și eu.
   - Poți sã-mi spui de acum mama. Hihi. râde ea.
     Mã simt așa bine cu ei. Sunt încã supãrat un pic pe mama mea adoptivã, dar am trecut peste. Acum trebuie sã mã bucur de mica vacanțã alãturi de adevãrata mea familie.
   - Ce o sã mã fac dacã suntem frați și nu o sã întâlnesc o fatã așa frumoasã ca tine? o întreb eu pe Emma fãcând botic.
   - Un bãiat așa de atrãgãtor ca tine sigur o sã fie apreciat de multe fete. spune ea.
   - Serios? Asta crezi??
   - Nu, dar voiam sã te fac sã te simți mai bine.
     Îi dau un ghiont și râdem. Abia aștept sã vãd cum decurg lucrurile în familia asta.

Hey! La cel puțin 10 voturi fac NexT!
Pãreri?