3.Emotii

494 25 2
                                    

Matthew⤴⤴⤴

>>>♡<<<

Ameteala pune stapanire pe mine iar contactul cu ochii lui intunecati ma zapaceste si mai tare. Incerc sa ma ridic de pe piatra rece care acum imi pare groaznic de incomoda, dar nu reusesc sa fac altceva decat sa ma dezechilibrez. Inchid ochii pentru alte cateva secunde rugandu-ma sa nu ma fac si mai tare de rusine decat probabil am facut-o pana acum, dar in locul contactului cu suprafata dura si umeda a asfaltului corpul meu face contact cu trupul strainului hot de suflete.

A avut grija sa afiseze poate cel mai frumos si stralucitor zambet pe care mi-a fost dat sa il vad in intreaga mea existenta. Aveam buzele uscate asa ca din reflex mi-am trecut limba peste ele, dar asta nu a facut decat sa agraveze lucrurile. Pe langa faptul ca privirea lui imi ardea la propriu corpul faptul ca mi-a imitat in tocmai gestul m-a facut sa cedez. Nu imi mai simteam picioarele absolut deloc,iar senzatia pe care mainile lui asezate strategic pe talia mea, putin sub marginea sutienului imi dadeau vaga impresia ca plutesc.

Ramasesem ochi in ochi cu el deoarece nu eram in stare sa imi mut privirea. Putin imi pasa de gandurile celor din jurul meu. Eram constienta de situatia incomoda in care ma aflam, constienta de faptul ca intreg trupul parea sa ma dea de gol insa, stiu sigur ca nu imi pasa . Ma simteam atrasa de el ca si cum cineva incerca sa ma hiptotizeze cu un pendul, iar privirea mea era obligata sa ramana fixata pe el. Ei bine el era pendulul...

Am reusit intr-un final sa clipesc ca si cum m-as fi trezit dintr-o vraja iar ochii mi-au coborat incet spre locul unde mainile mele faceau contact cu corpul lui. Nu tin minte sa fi stat atat de mult sa analizez barbia si gatul cuiva dar printr-o magie nu puteam sa imi mut privirea mai repede. Ii puteam vedea bataile inimii doar privindu-i atenta vena proeminenta a gatului. Puteam sa jur ca ii bate nebuneste, dar totusi parea imposibil. Nu se putea ca eu la randul meu sa trezesc in el asemenea avalgam de sentimente.

Involuntar pun si mai multa presiune in zona unde il pot simti. Nu constientizez ce fac pana cand ii observ incruntarea de pe fata, si incerc instantaneu sa ma eliberez dar imi tine talia puternic apropiata de a lui. Simt caldura din obraji fiind tot mai puternica si desi incerc din rasputeri sa ma controlez nu pot. Pentru prima data imi doresc sa pot vedea pe cineva in totalitate insa tricoul alb aproape lipit de corp ma impiedica. Mai jos nici nu indraznesc sa privesc. Inchid din nou ochii si sper ca la trezire sa nu mai fie aici.

"Ce tot vorbesc?" il vreau aici, si il vreau in toate modurile cu putinta. In momentul de fata stiu sigur ca el e motivut pentru care inima mea constant sare peste cate o bataie.

― Te simti bine? intreaba iar vocea lui ma infioara. Oare ce posibilitate este ca doar vorbind sa ma excite in asemenea fel? In interiorul meu se declanseaza ceva insa nu imi dau seama ce anume. Ceva, ce cu siguranta nu am mai simtit pana acum.

Nu reusesc sa scot nici un cuvant pe gura, si pentru a nu ma face din nou de ras aprob cu o inclinare usoara a capului.

― Tu esti Hailey, nu? continua sa vorbeasca cu mine. Ei bine eu sunt Matthew, Matthew Wright.

Stiu ca e constient de puterea pe care o are asupra mea, stiu asta dupa cum incearca constant sa isi reprime zambetul, stiu asta dupa felul in care ii sclipesc ochii, stiu asta dupa forta cu care ma strange in brate.

Ticalosul!

Continui sa il observ inmarmurita iar in imaginatia mea imi aplic palmi puternice peste fata in speranta ca ma voi trezi la realitate.

― Mmmda, eu sunt! spun mai mult pentru mine iar in jurul meu aud chicote zgomotoase. Nu se poate! Pentru numele lui Dumnezeu am douazeci si trei de ani, nu pot sa ma comport ca un copil.

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Jan 02, 2022 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

ATracția Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum