M-am nenorocit

Diabolique

- Insa eu nu ma simt inselata, ci plina de razbunare. Paul este deja un capitol inchis din viata mea, insa vreau sa ies din viata lui cu la fel de mult tam-tam pe cat de subtil a fost el cand a intrat in a mea. 

- Deci despre asta e vorba, spuse el intelegand in sfarsit ceea ce vroiam. Vrei sa-l faci sa inteleaga ca este responsabil pentru cei din jurul sau mai mult decat pentru el si ca orice actiune pe care o face se rasfrange asupra altora intr-un grad mai mare sau mai mic. 

- Exact. 

- Hai sa o facem, mi-a spus el ridicand mana ca sa ceara nota. 

*** 

Paul PDV 

"Rahat! Telefonul vietii!" Am ridicat capul de sub perna si am privit ceasul care imi arata ora 23:36 dupa care m-am intins ca sa iau telefonul care suna pe melodia lui Eminem, "I need a doctor". Exact asa ma simteam si eu. Aveam nevoie de un doctor care sa imi puna la loc toate oasele si toti muschii zdruncinati de pumnul primit de la Danny. Nu il uram decat pentru durerea pe care o aveam acum, pentru ca ii multumeam pana la cer ca mi-a dat acel pumn si m-a facut sa lesin. Cine stie ce as fi putut face daca nu facea asta. Am privit numele celui care ma apela: Danny. Am raspuns scurt. 

- Salut omu. 

- Teapa Paul, imi raspunse in schimb o voce feminina foarte cunoscuta. 

- Isa? am facut eu nevenindu-mi sa cred ca ma suna de pe numarul lui Danny. Ce cauta telefonul lui Danny la tine? 

- Sa spunem doar ca el nu poate vorbi acum, imi raspunse ea cu o voce extrem de taioasa pe care nu o mai auzisem si am intrat instantaneu in panica. 

- Unde e Danny? am intrebat sperand sa nu se fi intamplat ceva rau. 

- Chiar acum, complicele tau se afla la picioarele mele, lesinat, spuse ea simplu si izbucni intr-un hohot de ras nebunesc. 

- Isa? Ce i-ai facut? am intrebat eu panicat, ce-i drept, strigand la telefon si sarind in picioare din pat. 

- Linisteste-te Paul, imi raspunse ea cu raceala, ceea ce ma facu sa ma cutremur. "Asta e Isa cum sunt eu popa." Doar putin cloroform.

Insa nu mi-as face atat de multe griji pentru el. Mai ales ca am spus la figurat ca se afla la picioarele mele. 

- Ce vrei sa spui? am urlat eu innebunit, gandindu-ma cu teroare la Ana. 

- Acum ii fac o vizita tatei, imi raspunse ea, iar eu am simtit cum mi se inmoaie genunchii. De fapt ii fac Anei.  

- Isa... 

- Ce Isa? urla ea la mine si parca o vedeam spumegand si improscand saliva in timp ce urla. Nici o Isa, Paul! Mi-ai frant inima mai mult decat oricine altcineva. Nu m-as fi asteptat de la tine la asa ceva. Mai ales cu Ana. Dupa ce voi termina si cu ea, voi veni dupa tine, Casanova de doi bani ce esti! a mai spus ea si imi inchise telefonul. 

- RAHAT! am urlat plin de nervi, iar cateva secunde mai tarziu, parintii mei intrau in camera mea, vazandu-ma cum imi luam geaca de piele pe mine. 

- Ce s-a intamplat? ma intreba tata privindu-ma perplex cum imi luam telefonul si il bagam in buzunar. 

- Iadul pe pamant, asta s-a intamplat, i-am raspuns trecand pe langa el si agatand din mers cheile masinii mele care stateau agatate intr-un cui pus special de mine in stanga usii. Ne vedem mai tarziu, am spus cu voce tare, dupa care mi-am continuat gandul: "dar asta doar daca nu voi muri. Isa a innebunit." 

Am deschis masina si am plecat ca din pusca spre casa Anei. Ma rugam sa nu ajung prea tarziu. Exact lucrul de care ma temeam. Isa e poate cea mai instabil emotional persoana pe care o cunosc. Iar toata tevatura asta a iesit la iveala in cel mai tampit mod cu putinta. Si partea cea mai urata e ca eu eram vinovat de ea. Pentru ca am fost egoist si nu m-am hotarat pe care dintre ele sa o aleg. Si am facut alegerea buna prea tarziu, cand Isa n-ar mai fi suportat refuzul. Daca Ana avea sa pateasca ceva, voi mai distruge inca doua familii. A mea si a Isei.