Ignore this if you came for the random poetry
O intalnire perfecta nu incepe intr-un restaurant sau bar. Incepe cu un sunet de motor . Un V8 clasic , American al unei masini din anii '50 , care sa se auda in armonie cu sunetul unei masini sport Japoneze .
Nimic nu spune mai bine "te iubesc" decat armonia perfecta intre cei doi , care conduc impreuna , noaptea , tarziu , in momentele acelea de liniste perfecta si de intuneric in care doar farurile patrund printer copacii care inca radiaza caldura de peste zi . Serpuiesc printre curbe aruncandu-si priviri pe geam , fiind amandoi liberi , liberi sa fac ce vor .
Intr-un final , se opresc , undeva , pe marginea drumului singuratic, pe un deal deasupra orasului. Nimeni nu ii deranjeaza , nimeni nu le intrerupe momentul de liniste . Doar farurile ii lumineaza iar ei stau si se uita unul in ochii celuilalt , cu un suras mic pe buze . Drumul continua , ajungand in oras . Toate luminile sunt stinse , iar o briza rece sulfa pe strazile incarcate de praf . In departare , un caine urla , deranjand linistea . Un vuiet slab se aude de undeva , pierzandu-se in atmosfera citadina .
Linistea casei ... sunetul motorului moare incet iar linistea absoluta cuprinde incaperea unde cei doi , peste zi erau prinsi impreuna de activitatile cotidiene si de jocurile care ii relaxeaza dupa zilelel grele de munca . Geamul e deschis , iar vantul misca usor perdeaua . O lumina portocalie se strecoara in camera , conturand umbrele obiectelor din jurul lor . Ei nu zic nimic . Ea ii sta in brate , iar el o tine strans la piept , mangaindu-I parul . Cei doi cad in pat , unde se lasa biruiti de noapte , vegheati de o mica fiinta care scoate un mieunat slab ...
