Volumul II : Cale Spre Supraviețuire

Capitolul 1

Îmi simt inima ce bate din ce în ce mai tare. Panica mă cuprinde, neputând să mai fac vreo mişcare. Cum s-a ajuns aici?
Privesc în toate direcțiile, zona fiind liberă. Păşesc cu grijă prin pădurea stranie, încercând să nu fac zgomot.
Cerul este senin, luna având o priveliște splendidă, dar eu nu mă pot bucura de asta!
-Am văzut-o! A luat-o spre est! Grăbiți-vă! Panica mă cuprinde din ce în ce mai tare. Sunt pe urmele mele! Încep să fug cât mă țin picioarele, în cele din urmă împiedicându-mă de o rădăcină a unui copac. Corpul îmi este înghețat. Îmi este frică să mai fac vreo mişcare. Respir din ce în ce mai repede din cauza panicii. Tată, de ce? Mamă, ajută-mă!

-Ai crezut că o să scapi! spune pe un ton ironic un membru al măfii. Asta îi pentru că ne-ai dat atâta bătaie de cap! spunând acestea, țip cu toată puterea rămasă, ducându-mi mâna spre piciorul însângerat. Sângele se scurge mai repede ca apa de la robinet. Glonțul trecuse prin picior, lăsându-mi o gaură. Ştiam că acesta e sfârşitul!
Râsul ticălosului se aude ca un ecou prin pădurea întunecată.

-Dacă asta te-a durut, să vezi ce o să pățeşti în continuare! mă priveşte cu silă, dar totuşi cu o oarecare dorință. Te rog, nu! Eşti frumuşică! nu, nu, nu! Ai curaj! Eşti prima persoană ce reuşeşte să se ascundă atâta timp de noi! Se vede că eşti specială, doar eşti fiica şefului! Ai fii dus o viață de regină alături de el! Dar tu ai preferat să îl omori!

-Nu l-am omorât eu! spun pe un glas slab. Lacrimile îmi curgeau încontinuu, simt că rana este pe punctul de a se infecta. Le place moartea lentă! Au dreptate! Este cea mai dureroasă, dar totodată cea mai savuroasă pentru ei! Să vezi un om ce se zbate pentru viața sa, implorând iertare ce nu i se va da!

Mă priveşte cu un zâmbet malefic. Îl văd cum se apleacă şi începe să umble cu degetele pe piciorul opus celui rănit. Îl privesc cu silă, mă vede, îi place, zâmbește. Îşi mută degetele pe piciorul rănit, urcând spre rană, ajuns acolo îşi înfinge degetele în carnea aproape moartă cauzându-mi un țipăt.

Tresar din pat țipând. Îmi văd prietenii ce mă privesc speriați. Câteodată mă întreb ce m-aş face fără ei. Îmi sunt alături mereu! Ce prostie aş fi făcut dacă aş fi reuşit să plec fără ei. Nu m-aş fi descurcat singură!

-Acelaşi coşmar! spun sprijinindu-mi capul în palme.

-Tot el? întreabă Ryan prinzându-mă de mână.

-Da!

-E okk, eşti cu noi! continuă luându-mă în brațe.

-Ştiu! în ultimul timp îmbrățisarea lor s-a transformat într-un cămin. Mă desprind ușor, privindu-l pe Lucas ce se uită pierdut spre geam.

-E frumos oraşul. Spun în timp ce merg spre el.

-Ai dreptate.

-Îmi pare rău că îl vezi în aceste circumstanțe!

-Ce vrei să spui? se întoarce spre mine privindu-mă nedumerit.

-Eşti nevoit să te ascunzi! Şi e numai vina mea.

-Sky...

-Nu am vrut să te bag în asta! Pe niciunul dintre voi! spun privindu-i pe amândoi.

-Noi am vrut să venim! spuse Lucas nedumerit de situație. Doar nu ai fi crezut că vei pleca singură ştiind că acei tipi sunt pe urmele noastre!

-Ale mele! lacrimile încep să îmi curgă gândindu-mă în ce i-am băgat. Voi nu aveți nici o vină!

-Totul a început din vina mea! continuă Ryan.  Am fost atât de orbit în căutarea adevărului, neconștietizând în ce probleme am putea intra! De știam ce periculos e...

-Regretele nu vor schimba situația. spune Lucas.

-Ai dreptate. Eu propun să dormim, ne așteptă o zi lungă mâine! continuă Ryan.

-Îmi pare rău că v-am trezit! Din nou... spun amintindu-mi de alte nopți în care am avut acest coşmar. De când am plecat de acasă, am început să am coşmaruri. La început era vorba de scena sângeroasă din pădure, Martin şi Leonardo zăcând pe jos, apoi am ajuns la acest vis ! Pare atât de real... Durerile se simt şi după ce mă trezesc. Nu la fel de intense ca în vis, dar se simt.

-Pune-te să dormi! spune Ryan îndepărtându-se de pat.

-Cum sunt canapelele? spun încercând să schimb atmosfera.

-Foarte confortabile. spune Lucas afişând un zâmbet fals. Mă ridic din pat, mutându-mă pe canapea.

-Ce faci? mă întreabă la unison cei doi.

-E rândul vostru să dormiți în pat!

-Crezi că aș renunța ca canapea pentru un pat? întreabă Lucas sarcastic în timp ce încearcă să mă ridice. Reuşeşte, motiv pentru care mă prind de el.

-Eşti uşoară! Câți ani ziceai că ai? spune sarcastic.

-Ha ha! Pune-mă înapoi!

-Asta încerc să fac! spune îndreptându-se spre pat.

-E rândul vostru să dormiți în pat!

-Nu facem cu rândul!

-În seara asta facem! mă prind din ce în ce mai tare de el.

Îl privesc pe Ryan ce ne filmează în timp ce râde. Îmi ascund capul în pieptul lui Lucas ca un copilaş mic. Acesta se întoarce spre Ryan şi îi face cu mâna, apoi cu ambele mâini. Mă țineam strâns de el, şi cu mâinile, şi cu picioarele. Ryan începe să râdă şi mai tare, la fel şi Lucas. Mă întorc cu capul spre Ryan şi îi scot limba, ascunzându-mi din nou capul. Lucas se aşează în pat, eu continuând să mă țin strâns de el. Îndepărtează pătura, se întinde şi se acoperă. Adică ne acoperă.

-Noapte bună, Skylar! spune acesta zâmbind.

Mă desprind de el, încercând să cobor din pat, dar acesta mă prinde de mână trăgându-mă înapoi.

-Ți-am spus să mergi în pat. Nu ai vrut. Ai fi dormit singură! Acum eşti nevoită să îți împarți patul cu mine. Înghit sec la ascultarea acestor cuvinte. Ehh, lasă că adoarme el, o să am timp să plec! Îi zâmbesc înapoi, acesta neaşteptându-se la această reacție.

-Noapte bună! spun în timp ce îmi aşez perna.

-Noapte bună! spune Ryan amuzat de situație. La fel şi Lucas.

Preț de câteva secunde chiar am uitat de coşmare şi adevărata mea viață ! Sunt căutată de o mafie nervoasă în căutare de răzbunare în cinstea fostului lor şef, Martin, tatăl meu. Chiar dacă Leonardo l-a omorât, nu am cum să demonstrez asta, el fiind mâna dreaptă a lui Martin! Cel puțin în fața mafiei respective sau a oamenilor ce îi cunosc cu excepția noastră! Noi suntem un grup de fugari adolescentini. Ne iubim viața aşa că încercăm să o lungim cu cât putem! Cu mama, părinții adoptivi sau restul prietenilor de-acasă vorbesc foarte rar de frică că ne-ar putea urmări telefoanele, găsindu-ne de altfel!