"A" , "C" si Peretele Provocărilor

Capitolul 2.

PERSPECTIVA ANONIMA.

Ii promisesem. Nu știu ce fel de promisiune fusese făcută, căci nu jurasem nici pe cuvânt de cercetaș, și nicidecum nu făcusem vreo promisiune pe degețel. Pur și simplu, eu scriam- ea respecta.  Ea scria -  eu respectam. Era un fel de legământ ciudat, însă mă simțeam bine știind chestia asta. Și știam ca acum fusese în cantina, asistând la lupta cu mâncare.  Și știam ca avea aceeași satisfacție bolnava pe care o avusesem si eu de dimineață când l-am văzut pe domnul Gold venind cu bicicleta. 

Mi-am aruncat rucsacul negru pe umăr, aranjandu-mi mânecile jachetei de piele.

-Avem Matematica? Am întrebat dezorientat, ceilalți 3 dând din cap în semn aprobator. Am pornit împreună către ușile metalice ale cantinei, mergând alene. Probabil ca aveam sa chiulesc ora asta și sa merg în sediul vânătorilor. Trebuia sa știu dacă "A"  mai scrisese ceva. Mi-am trecut mana prin parul brunet și dezordonat, îndreptându-ma către dulap. După ce am avut grija sa extrag un pix din rucsac, pe care mai apoi l-am băgat în buzunarul blugilor, am introdus cifrul dulapului.  03131723. 
Mi-am aruncat rucsacul în interiorul dulapului, ce trebuia aranjat, în cele din urma.  Însă nu azi.  Am început sa ma joc cu cheile mașinii în mana stânga, în timp ce ma îndreptam leneș către ieșirea din liceu.  Mi-am scos din buzunar bricheta și pachetul de țigări, aprinzând una și începând sa trag cu nesaț din ea. 

***

CLAYTON POV.

Eram deja la a 37-a tura de bazin, și îmi simțeam întreg corpul extenuat, însă antrenorul Buster nu părea ca are de gând sa îmi zică prea curând sa ma opresc, asa ca înotam în continuare.  Respiram în reprize, prelung, încercând sa iau cat de mult aer puteam.  Însă simțeam ca ma sufoc. Învățasem, încă de mic, ca atunci când înoți trebuie sa fii trup, suflet și minte, căci în caz contrar, aveai sa te duci la fund. Însă acum, continuând sa ma suprasolicit, nu ma puteam gândi decât la momentul în care aveam sa ies din acest nenorocit de bazin, care ma făcuse sa pierd atât, dar atât de multe.  Baluri, premierea surioarei mele, alegerile pentru președintele liceului, postul de redactor la revista liceului, tot. Încercam, atât cât puteam de bine sa îmi împart timpul intre înot și învățat. Și știam ca odată ieșit din bazin aveam sa fug către ora de Chimie, încercând sa nu întârzii din nou.  Și știam că odată cu terminarea orelor aveam sa merg acasă și sa ma închid în camera cu orele, recuperând lecțiile pierdute în favoarea înotului.
Totul pornise de la o simpla pasiune, o pasiune ce trebuia sa rămână în stadiul de pasiune. Fiindca începusem sa detest înotul.  Cu întreaga mea ființă. 

-De-ajuns, Cross, mâine dai 50 de ture, a strigat Buster, făcând ca vocea sa ii reverbereze în întreaga sala.  Și-a luat cafeaua de pe masa, plecând în pas alert din încăpere. Nici măcar nu știam de ce mai era aici, pana la urma. Nu făcea decât sa stea pe un scaun nenorocit, bând cafea și vorbind cu iubita sa mai tânără cu 15 ani decât el.

Am ieșit din bazin, mergând către vestiare.  Am introdus cifrul dulapului.  03131723. Mi-am scos hainele de schimb, indesand pe mine perechea de blugi negri și tricoul alb pe care le aveam în rucsac. După ce mi-am legat și șireturile tenisilor, mi-am trecut mana prin parul brunet și dezordonat, încercând sa ii ofer o forma cat de cat acceptabila.
Nici nu am ieșit bine pe hol, ca domnul Kane, profesorul de Engleză m-a apucat de mana, tragandu-ma după el pana în fata liceului.  Și deși ii pusesem o sumedenie de întrebări, rezistase cu semeție în fata lor, alegând sa ma lase pe mine curios.

-Cross, ea este Hall. Hall-Cross. El o sa te mediteze. 

Am aruncat o privire confuza către blonda vizibil vopsita din fata mea, ce își lovea nervoasa degetele intre ele. Părea ca vrea sa se împotrivească, si după privirile disperate pe care le arunca către mine, cu siguranță voia ca eu sa intervin.