Celest

4.Cer, copaci, iarba

-Trebuie sa te intorci!
-Nu, chiar nu pot Tina.
      Sunt aici de 30 de minute si tot ce au facut a fost sa se roage de mine sa ma intorc.
       -Chiar trebuie, matusa ta e ingrijorata, doamna Nani tot intreaba despre tine, te rog, te rog, te rog!
       Da, iubesc persoane le astea, matusa K. e ca mama mea, iar doamna Nani, care e mama lui Emm e geniala, dar nu pot.
      -Parintii mei? Ei au spus ceva?
      Emm si Tina nu raspund si se uita la iarba cu atata interes ca zici ca e multicolora.
      -Am inteles... Imi trebuie o foaie si un pix.
     Ma privesc uimite apoi Tina isi scoate din geanta un pix si zmulge o foaie dintr.un caiet.
       Am scris folosind genunchiul drept masa.

Nu o sa ma intorc pana nu gasesc o solutie sa o pastrez pe Celest. Daca gasiti voi una mai rapid: forte bine, dar eu nu ma intorc pana atunci! Nici macar sa nu incercati sa ma gasiti!
-Abby
P.s. Matusei K. si doamnei Nani: Nu va ingrijorati, sunt bine, o sa ma intorc cat de curand pot! Va iubesc!

Nu am spus nimic de parintii mei, nu cred ca merita, probabil ca ei stiu deja cat de nervoasa sunt pe ei ca au vrut sa o vanda pe Celest plus acum am si fugit si nici nu isi fac griji! Ii iubesc, sunt parintii mei, dar nu ii inteleg.
Le.am rugat pe fete sa lase scrisoarea pe biroul matusei K., voiam sa fie prima persoana care sa o citeasca.
Au inteles ca nu pot sa ma faca sa ma intorc asa ca am inceput sa vorbim despre alte lucruri. Le.am spus despre casuta din copac si despre Fred, despre adapostul lui Celest si despre faptul ca am ramas fara Oreo.
Ele mi.au spus de un targ, mi.au spus cum Emm e cu un alt tip ( nimic nou, e mereu cu un tip ) si despre cate pachete de Oreo as avea daca m.as intorce.
Dar nu o sa ma intorc, iar dicutiile despre iubitii lui Emm nu erau ceva nou asa ca am intrebat despre targ.
-O sa fie tare, am auzit ca o sa fie o gramada de convursuri! a raspuns Tina.
         Am mai vorbit, am primit o sticla cu cola de vanilie si am plecat, urma sa ne vedem peste doua zile.
..................................

        Mergeam cu Celest la pas printre copaci, se vedeau fragmente de cer, ramuri si funze.
Cer, copaci, iarba.
Cer, copaci, iarba.
Cum era posibil sa ma simt atat de inchisa intr.un loc atat de mare, padurea nu mai parea un loc sigur, arata mai mult ca o cutie inchisa cu un lacat din care nu puteam sa ies pana nu gaseam o solutie.
Nu intelegem, ce voiau sa spuna toti, iar ei nu ma intelegeau pe mine. Da, exista o iesire din padure si puteam sa ies, dar nu ma lasam sa ies, nu imi permiteam, nu puteam sa o tradez asa pe Celest. Sa o ghidez afara din padure desi stiam ca acolo o sa o ia, sa o vad cum ma urmaza increzatoare, iar eu sa o tradez.
Inchisa intr.o cutie cu lacatul deschis.
..............................