Pisica Neagra\\Finalizata\\

Capitolul 17♥

-Sa spunem ca ma inteleg bine cu felinele!

-Pacat ca nimeni nu va adopta 2 tigri.

-Sunte-ti sigur ca nu se poate face nimic?mai intreb eu pentru a zecea oara.

-Imi pare rau dar un animal poate fi adoptat de o persoana peste 18 ani

-Bine,atunci eu plec!Ne m-ai vedem!

***

-Hei,pisi!Ce te aduce pe aici?

-Hei,Alex...

-Ok....ce ai patit?ma intreaba el apropiindu-se de mine.

-Nimik!De ce as-i pati eu ceva?

-Ariana!Te cunosc de la 7 ani si imi pot da seama foarte usor ca ceva se intampla.

-Bine,m-ai prins!Spun eu si ma asez jos,incepand sa ii povestesc ce sa intamplat.

Lucas

Nu ii nicaieri si deja se intuneca.Unde e fata asta?Dar la cum am urlat la ea nu ma mira ca a fugit.

-Nu am gasit-o nicaieri!Unde e?intreaba baietii.

-Nu stiu!Nu trebuia sa strig asa la ea!

-O sa o gasim!spune Scott.

-Hei,aia nu e pisica Arianei?intreaba Marius.

-Cred ca ai dreptate!Ce face in bucatarie.

Mergem dupa ea la bucatarie unde manca ceva ce mananca Ariana cam des.Mancare de pisici nu e pentru ca ea a spus ca Sara nu mananca mancare de pisici ci doar de oameni.

-Nu e ceea ce mananca Ariana?intreaba Marius.

-Cred ca ai dreptate.Dar ce e?spun eu.

-Cred ca am eu raspunsul!spune Scott venind cu o punga de dulciuri in mana.

-Ghymbylls(nume dat pe loc nu stiu daca exista)?

-Da!Inainte ca Dylan sa plece a spus ca ea si Sara mancau astea cand erau pe strazi caci se adaposteau langa un non-stop.Iar in prezent le mananca ca sa isi aminteasca, ca nu vor fi niciodata singure.

-Deci la Sara....

-Ii este dor de Ariana.....

Iar in acel moment pisica a mieunat si mi-a sarit in brate.

Ariana

-Deci cam asta s-a intamplat...

-Nu prea vad ce as-i putea face caci am 17 ani dar poti sta aici cat vrei.

In acel moment mi-am adus aminte....

*In urma cu 9 ani*

-Alex!Ea e Ariana!E noua in chestia asta si as-i vrea sa o ajuti!spune Dylan.

-De ce as-i ajuta o fata?Pun pariu ca nu stie sa tina nici pistolul in mana!spune el pe un ton batjocoritor,si ma impinge.

Atunci ca sa nu cad am facut roata apoi am ajuns in spatele lui unde l-am imobilizat cu pistolul la cap.

-Nu subestima o fata ce a trait pe strazi!ii spun eu pe tonul meu obisnuit,adica nonsalant si batjocoritor.

-Ii poti da drumul acum!spune Dylan razand.

-Bine!spun eu dandui drumul.

-Buna pisicuta!

-Deci ma ajuti?spun eu ignorandu-l pe Dylan.

-Bine,te voi ajuta!Si imi poti spune Alex.Pana la urma suntem prieteni.

-Prieteni?spun eu putin confuza caci nu am mai avut prieteni pana atunci.

-Da,prieteni!spune el zambind cea ce ma facut si pe mine sa zambesc.

De atunci mereu mi-a fost alaturi si ma indruma.Exact ca un frate mai mare.

*In prezent*

-Ariana....Ariana.....

-Am...da....ce?

-Ai privit in gol timp de cateva minute esti bine?

-Da,sunt bine!spun eu zambind si facandu-l si pe el sa zambeasca.

-Ti-ai adus aminte de ziua in care ne-am intalnit asa-i?

-Da...de unde sti?

-Pentru ca si eu am facut la fel.Era-i asa de neajutorata dar totusi puternica.Nu am sa uit niciodata.....

Hei dragi pisoiasi!Da,da nu am mai scris de mult timp dar am revenit cu un nou capitol si cu multe multumiri caci cartea tocmai a ajuns la o mie de vizualizari ceea ce ma face foarte fericita!Sper sa va placa cartea in continuare!Iar noi ne vedem cu un nou capitol in curand.

Bye!

Ps.La media sunt ochii Arianei cand la zgariat pe Lucas.