M-am nenorocit

Next day

- Nu-mi place cum a sunat asta. Si nu ma refer la cuvintele pe care le-ai spus, ma refer la modul in care ai spus acele cuvinte.

- Tatal tau are acest dar. Sti despre ce dar vorbesc.

- Da, mie mi-a adus doar probleme. Aseara eram dat peste cap.

- Darul asta al lui este de a-i cunoaste pe cei din jurul sau, dupa cate ti-ai putut da si tu seama. Oamenii pe care ii intalneste la tot pasul sunt asemeni unor carti deschise pentru el. Si tocmai din acest motiv a ajuns sa nu se mai cunoasca pe sine si pe cei apropiati lui.

- Ce vrei sa spui?

- Vreau sa spun ca nu te cunoaste. Mai bine spus nu te MAI cunoaste. Asa cum nu se mai cunoaste nici pe el. Avea dreptate cand spunea ca esti exact ca el, insa a uitat ceva. Tu nu esti clona lui, ci fiul lui. Nu te-a facut singur, ci impreuna cu mine. ceea ce inseamna ca nu esti obligat sa urmezi cursul vietii sale... tumultoase.El asa a fost intotdeauna. Un adolescent prins in corpul unui barbat cu fire argintii in par. Niciodata nu a putut spune nu unei femei frumoase.

- Si de ce ai suportat asta atata timp?

- Din doua motive: pentru ca nici o femeie nu il poate iubi asa cum este el de fapt, un fals, iar al doilea motiv este ca il iubesc. Vezi tu Paul, eu il cunosc. Stiu cum este el in spatele cortinei. Este doar un alt barbat care lupta pentru ceea ce crede. Cat despre a-l intreba despre Isa, proasta mutare.

- Vrei sa spui ca...

- Paul! Lasa-ma sa termin, imi taie elanul cum numai ea o putea face. Stiu ca ai primit ideea asta, de a-l intreba pe George ce fel de femeie e Isabela de la Robert.

- Chiar, ce s-a intamplat atunci?

- Sigur ai auzit povestea asta de la unul dintre ei, a spus razand. Asa ca sar peste ea. Adevarul este ca George este o forta a naturii. Maria intuise acest potential pe care il avea si din acest motiv a vrut sa il protejeze pe Robet. El poate distruge totul in calea sa la fel de usor cum poate crea punti intre lumi. Iar asta fara sa isi dea seama,sau saisi propuna. De asta este un adevarat as al relatiilor cu oamenii.

- Inteleg ce vrei sa spui, am spus privind pe fereastra. Ca poate ruina vieti fara sa vrea.

- Exact. Drumul spre Iad este pavat cu intentii bune, Paul. Iar tatal tau mereu a fost plin de asa ceva. Parerea mea este sa incerci putin teatru cu fetele. Sa vezi cum ar reactiona intr-o anumita situatie.

- Isa nu ma poate surprinde in situatia pe care as vrea sa o creez, insa sunt curios sa vad ce ar face Ana.

- Atunci ce mai astepti?

- Ora 9, am raspuns ranjind. Desi, cred ca ii dau acum un mesaj.

- Asta e o idee foarte buna.

Am luat telefonul si am scris rapid mesajul "Trebuie sa vorbesc cu tine neaparat. Suna-ma cand te trezesti."

- Acum va trebui sa asteptam sa se trezeasca, i-am spus eu mamei lasand telefonul in jos.

- Nu prea mult se pare, raspunse ea pentru ca telefonul incepuse deja sa imi sune. Vad ca nu esti singurul care nu are somn.

- Neata, am raspuns eu la telefon, fara sa o mai bag pe mama in seama, dupa care am dat pe speaker.

- Neata pe ma-ta dobitocule, ma alinta ea, iar mama imi arunca o privire de genul „o omor”.

- Ai patit ceva?

- Ai cam mult tupeu sa stii, raspunse ea plina de nervi. Nu crezi ca ar fi trebuit sa imi spui si mie ce ai aflat de la tatal tau? "Deci a aflat. Asta ma ajuta enorm."