Lângă tine pentru totdeauna

Capitolul 6

Julianne nici măcar nu știe ce face..are doar încredere în el. Nu are chef de școală, nu are chef să fie înconjurată de toți copiii ăia enervanți și bârfitori, vrea măcar să se..relaxeze, dacă nu mai știe cum să se distreze. Are nevoie de asta, iar adrenalina pe care o simte în acest moment pe această motocicletă i se pare fantastică. Pentru câteva minute se simte liberă, dar aceste minute trec rapid starea de spirit a fetei revenind la cea de dinainte atunci când Caden oprește motorul motocicletei. Fata iese din transa indusă de "libertate", astfel eliberând mijlocul băiatului de strânsoarea ei nu foarte puternică. Caden descalecă primul motocicleta astfel întinzându-i mâna fetei într-un mod galant.

-Hopa sus. zice băiatul provocându-i Juliannei un mic chicot.

Băiatul nu mai stă pe gânduri și după ce o ajută pe blondină să se ridice, o trage pe aceasta spre intrarea în cafenea. Odată intrați, cei doi se așează la o masă mai retrasă undeva în spatele cafenelei, față în față acum privindu-se pierduți unul în ochii celuilalt așteptând ca unul să spună ceva.

-De ce m-ai adus aici, Caden? întrebarea fetei este cea care întrerupe liniștea jenantă din jurul lor, trezindu-l pe creț din analizat chipul perfect al fetei.

-Voiai să îl asculți pe Parker cum tot înșiră formule matematice? întreabă acesta retoric. Și în plus, mi-am dat seama deja că nu adori atât de mult liceul nostru încât să îți începi dimineața de luni ascultând un profesor trăncănind întruna.

Julianne nu putea să nu-i dea dreptate, așa că surâde ușor înainte de a-i răspunde crețului.

-Atât de perspicace.. Dacă te crezi atotștiutor, cum crezi că îmi place să-mi beau cafeaua? întreabă fata vrând să vadă ce va spune băiatul care o intrigă pe minut ce trece în prezența lui.

-Mmm....stă băiatul pe gânduri câteva secunde, apoi continuă. Neagră, amară și îndulcită doar cu două lingurițe de zahăr. își încearcă acesta norocul, dar râsul ușor al fetei indică deja că nu a nimerit-o.

-De fapt îmi place cu lapte și cu mult zahăr. spune fata destul de amuzată de încercarea eșuată a băiatului, apoi începe să se joace cu degetele involuntar în timp ce-l privește pe băiat adânc în ochi.

"Ce se petrece cu mine? Sunt emoționată?" se întreabă fata pe sieși, dar nu primește niciun răspuns. Adevărul este că reacțiile ei sunt destul de ciudate pentru personalitatea ei nouă, este emoționată din cauza acestor schimbări bruște pe care o are acest băiat, practic necunoscut, le aduce asupra sa.

-Atunci asta să fie. aprobă băiatul recăpătându-și optimismul după gafa făcută, plecând către tejgheaua cafenelei, pentru a comanda.

Julianne îl urmărește pe tot parcursul drumului, privindu-l într-un mod pe care nici ea nu știe cum să-l descrie. Ochii îi sclipesc atunci când îl vede oarecum curioasă de personalitatea lui intrigantă și de nedescifrat, poate că inima îi face feste dar impulsurile pe care le are blondina în preajma lui sunt ciudate pentru noua Julianne. Iar zâmbetul lui..îi provoacă stări de amețeală uneori, o face să-și piardă capul ceea ce nu este "normal" după gândirea fetei. Îl știe de câteva zile, iar asta i se pare absurd..ea, la o cafea cu o persoană necunoscută care pe deasupra o face să simtă chestii noi de care nu mai auzise, asta e prea mult. Dar îi place..

Caden se întoarce la locul lui ținând în mână cele două cafele care sunt scuza pentru ca el să petreacă mai mult timp cu Julianne, să o cunoască, să îi descopere suferința..să o repare, sau cel puțin asta avea în cap, dar cere prea mult de la prima ieșire la "o cafea".

-Cu lapte și mult zahăr așa cum ați cerut, domnișoară. zice el în timp ce așează ceașca în fața fetei, Julianne simțind cum inima îi tresare.

"De ce reacționez așa doar când îi aud vocea? De ce mă simt ca și cum în mine s-ar da o luptă?"

-Mulțumesc. murmură de data aceasta fata privindu-și băutura.

Iau amândoi câte-o gură din băutura lor, apoi urmează o liniște jenantă în care amândoi meditează la sentimentele fiecăruia.

-Și..de când timp fumezi? întrebarea lui Caden întrerupe liniștea făcând-o pe fată să se întoarcă la realitate.

-Are vreo relevanță această întrebare? răspunde fata cu altă întrebare după ce se așează mai bine pe scaunul ei.

-Încercam să fac conversație...

-Nu de mult. O fac doar ca să mă relaxez..uneori ca să îmi distrag atenția de la anumite gânduri. vine și răspunsul fetei în timp ce aceasta privește pentru câteva secunde în gol.

-Cum ar fi?

-Gânduri cu privire la trecut. răspunde aceasta destul de detașată, acum privind în ochii băiatului. Dar tu? Fumezi? se interesează aceasta fără să schițeze nimic pe chipul palid.

-Nu. Sunt sportiv, îmi plac plămânii mei. spune, iar asta o face pe blondină să surâdă în colțul gurii.

-Presupun că este bine. Dar faptul că nu fumezi nu este neapărat din cauza că ești fotbalist, așa-i? Tu faci parte din echipa școlii doar pentru mediile mărite promise de director. constată fata după câteva secunde de pus toate cap la cap.

-Să spunem că este unul dintre motive. zice băiatul privind-o pe fată destul de suspicios de sursele informațiilor ei. Dar motivul pentru care tu nu accepți să mai faci parte din vreo echipă de majorete nu este că nu mai vrei, așa-i? Este pentru că nu mai poți.

Odată rostite aceste cuvinte, starea de spirit a Juliannei se schimbă brusc, devenind serioasă, iar Caden constată asta.

-Credeam că ești sportiv. În sport nu există "nu pot", este doar "nu vreau", și este adevărat. Nu mai vreau să am vreo legătură cu majoretele sau cu vreun sport vreodată așa că ar fi mai bine să-ți vezi de treaba ta, crețule. tonul fetei se ridică odată cu repeziciunea cu care rostește cuvintele.

Cu acestea fiind spuse, Julianne se ridică de la masă luând de jos ghiozdanul și ieșind din cafenea precum o furtună, lăsându-l încă șocat pe Caden. A fost din nou prea direct cu ea, iar asta a atins o coardă sensibilă a blondinei. Băiatul începe încet, încet să descopere câte ceva despre fată, dar în același timp o îndepărtează tot mai mult de el. Multe cuvinte nerostite stau la mijloc, multe secrete din partea amândurora sunt încă neaflate, iar neîncrederea încă predomină în "relația" celor doi. Doar timpul le mai poate da o fărâmă de speranță în acest joc al secretelor, al minciunilor și al.. atracției inexplicabile dintre ei doi.

*****

Saluuut!! Ce ziceți prieteni de toate aceste reacții din partea Juliannei? Semn bun sau semn rău? Eu sincer prevăd furtuna, dar voi?

Vă pup!

Roxx☺