Defectul Imperfectului

Campion in a pierde

Pff...uite...din nou...aici...
Se uita in preajma lui si vede din nou aceeasi imagine pe care o vede seara de seara....cere o ţigară si o aprinde neliniştit...nu e ca orice ţigară...trage adânc sa simtă...antidotul supărării lui se rezumă in acele clipe in fumul care il scoate tulburat.....
E George.....prietenul meu de aproape 16 ani si de 4 ani de cand tot încearcă să faca pe şmecherul cu pachetul de ţigări in fiecare zi la el, îşi stinge incet, incet cate o clipa de viaţă cu fiecare ţigară aprinsă..... e supărat....prietena lui...Cristina....e olimpica de 3 ani la matematică si de 2 ani fata visurilor lui....ştie ca nu il iubește...a făcut-o o dată dar el era prea prost ca sa vada asta....
Acum un an Cristina ar fi băgat mâna in foc ca el (George ) e băiatul visurilor ei, dar acest tablou i'a fost spulberat in mai puţin de 10 secunde cand el si cu fosta ei bună prietenă erau in ipostaze destul de indecente...
Dar mnea, asta nu mai contează acum..el iubeşte si suferă iar ea se chinuie sa il uite...
Spuneam ca suntem prieteni de mult timp, ba chiar foarte mult....il cunosc mai bine decât se cunoaşte el....e o persoana orgolioasă si destul de puternică iar prin mâna lui au trecut cele mai "cunoscute" fete din oras...Chestia e ca in ultimul timp s'a schimbat in rău...drogurile au început sa il faca sa devina mai închis si băutură este la ordinea zilei...
Acum e supărat...părinţii lui şi'au dat seama ce se intampla cu el si nu mai primeste nici'un ban de buzunar deci clar nici bani de droguri...
Seara asta pare sa nu se mai termine....Miţă si Giani deja au luat plecat la bar, iar eu George si Roxana iubita mea vrem sa mergem in Dumbrava...ne e cald....e iulie si seara e destul de cald pe aici aşa că o plimbare prin parc poate ne mai răcoreşte puţin sau poate ne scoate din starea asta de plictiseală...
Plecăm.....pe drum ne întâlnim cu Mâţa si cu Pufu care slavă cerului aveau o sticlă de apă rece la ei...
-Iar in Dumbravă băi praduitorilor? intreaba Mâţa parcă un pic dezgustat de locul in care mergem...dar in mintea mea nu vine decat un singur răspuns.. poate din cauza plictiselii sau oboselii nu ştiu...
-Mda...iar...raspund sictirit.....
Plecăm...lăsăm seara să treaca iar sub semnul lenei si plictiselii, si plec să o conduc pe Roxana acasă...Pe drum am simţit-o neliniştită și nu m'am abţinut sa o intreb ce se întâmplă...
-Ascultă...nu ştiu cum sa spun.....ştii si tu ce se întâmplă cu George...eşti preocupat de asta si înţeleg...e normal....dar devine un pic obositor pentru mine....nu iti cer sa îl lasi deoparte, sau sa il părăseşti...dar...nu vreau sa te atragă si pe tine in lumea lui...vreau doar sa nu mai umbli asa mult cu el....e o influenţa negativă spun eu...acum tu faci cum crezi....
Rămân un pic uimit de reacţia ei....are dreptate...chiar ma tentează sa încerc...dar nu pot sa il las...Afirm si las capul un pic ruşinat de ceea ce mi'a spus...o sărut la plecare si im drum spre casă îmi bag căştile in urechi si ascult "Şatra Benz-Vocile" incercand sa caut o soluţie la ceea ce mi'a spus Roxana...greu de luat o decizie...dar nu am încotro...ca să nu intru in lumea drogurilor trebuie sa nu fiu tentat căci de cedat o fac repede şi nu mă pot abtine iar ea ştie chiar prea bine asta...
Deschid uşa încet cu speranţa sa nu ma audă căţelul meu Micky care sigur ar lătra si l'ar trezi pe tata.
Am avut noroc si azi...si poate în duş o să îmi mai limpezesc gândurile..
E rece ca in fiecare seara de vară...las picăturile să cadă libere pe corpul meu dornic de răcoarea oferită..
Oare chiar o iubesc pe Roxana?....stai...ce e cu întrebarea asta...mă pierd repede...si convins ca stiu ca o iubesc, de ce mi'am pus întrebarea asta? Oare...? Nuuu, sunt 5 luni si ştiu ca o iubesc....ce e cu mine? Mă bag la somn...sigur e mai ok...poate nu mai îmi vin si alte întrebări proaste de genul asta...Iau perna in braţe si adorm confuz cu căştile in urechi si cu Justin Timberlake pe fundal...uit si de Facebook şi Instagram, uit de tot...in minte îmi tot trece întrebare..."Oare chiar o iubesc...?"..