Era o zi obisnuita si calduroasa de sambata cand o ajutam pe bunica mea la micutul ei restaurant de taietei.
Era parterul casei noastre, primul etaj este al bunicii unde se afla si camera in care au stat mama si tatal meu inainte de... accident , iar podul este al meu.
Mereu am iubit acel loc al casei...inainte dormeam cu ai mei pentru ca eram foarte micut ,insa mereu urcam in pod pentru ca stelele se vad perfect de acolo. Cand au murit, bunica nu a schimbat nimic in acea camera...a incuiat usa si doar mai face curatenie neschimband nici un obiect de la locul lui. Normal ca imi lipsesc ...mereu cand privesc cerul ma linistesc gandindu-ma ca ei sunt bine si ca nu vor sa ma vada suparat. Au murit la firma unde lucrau cand aceasta a luat foc...cel putin asta stiu din cate mi-a spus bunica pentru ca in urma cu 4 ani am avut un accident rutier urmat de pierderi mari de memorie. Imi aminteam de bunica , ca parintii mei nu mai sunt si vag anumiti prieteni. In seara asta am hotarat cu bunica sa inchidem restaurantul si sa ducem niste flori la mormant dupa care a propus sa mancam niste inghetata, stie ca este preferata mea. E mereu atenta la ce imi place si ce nu..are mereu grija de mine de parca inca as avea 5 ani, o iubesc mai mult ca orice pe lume si de asemenea, doar pe ea o mai am.
Asa cum am spus, spre seara am mers la ai mei spunandu-le ce am mai facut in ultimul timp la fel ca si bunica..si ei ii lipsesc atat de mult. Am imbratisat-o si am pierdut ceva timp pe acolo dupa care am mers la inghetata promisa. Bunica mea nu voia sa vad daca sufera si nu imi spune cand are o problema pentru a nu ma ingrijora, dar se preface atat de bine incat nici nu imi pot da seama.
Am mers acasa si am urcat in camera mea...m-am pus in pat si am privit cerul plin de stele care il luminau, in scurt timp, ochii mi au cazut grei si am adormit. ~
