Caterincă Taim

Nuntă (un fel de one-shot pentru @Olga-chan)

- Au! Femeie, mă strangulezi! strigă indignat bărbatul.

- Taci din gură! i-o tăie scurt soția lui. E prima și ultima oară când suntem nași... bombăni aceasta și desfăcu puțin strânsoarea cravatei.

    Cei doi parteneri se certau. Din nou. A patra oară de când Allistor se îmbrăcase. Poate vă întrebați de ce e Allistor la costum. Și de ce se chinuie Sigrid să-i pună cravata. Ei bine, motivul e simplu: o prietenă de familie, anume Olga-chan, se mărită. Da, ați auzit bine. Se mărită.

    Cu cine?

    Cu olandezul.

    Willhelm de Vries. Chiar el.

    Acum să ne întoarcem la perechea Elander-Kirkland.

    După zile de căutat materialul perfect pentru rochia de mireasă și pentru costumul mirelui, alte zile de măsurători și cusături și câteva ore de ceartă cu Romano pentru postul de preot (din cauză că Băsescu voia să-și sfințească nava), iată-ne în ziua cea mare. Ziua nunții.

- Știi ce, eu nu prea am chef să merg la nunt--

    Blonda strânse cravata atât de tare în jurul gâtului scoțianului, încât acesta păli pe loc, zbătându-se ca un pește pe uscat pentru aer. Strânsoarea se slăbi semnificativ, după care soția acestuia începu să vorbească:

- Strânge din dinți. Atât îți cer. Scutură puțin sacoul albăstriu de praf, apoi i-l înmână, frecându-și tâmplele. Deschise unul din multele dulapuri din sufragerie și scoase din el o rochie roșie, cu un fel de cruce galbenă poziționată pe diagonală, asemănătoare steagului Scaniei. Crezi că mie îmi place să te aud plângându-te că te strânge cravata?

- Apropo, chiar mă strânge.

    Sigrid oftă exasperată.

- Iisuse Hristoase... Îi semnală să se apropie de ea. Vino aici. Jur pe e-am mai sfânt în casa asta că într-o zi o să-ți ard toate cravatele...

- Doamne, cât aștept ziua aia...

~ Le timeskip până înainte de cununie (știți voi, când se pregătesc mireasa și mirele) ~

    Mașinile din fața catedralei din Berlin erau așezate frumos una după alta: un Land Rover cu numere suedeze, un Nissan rusesc, un Ferrari cu numere de Roma și alte exemple. Dar adevăratul show era înăuntru, într-un hotel de lângă catedrală.

    Să luăm camera 260 prima oară, anume camera fetelor.

    Toată lumea ocupată cu câte ceva: Olga stătea, sărăcuța, și îndura chinurile de a avea o coafură specială (marca Pătrașcu), Alexandra se chinuia să-i iasă ceva din părul Olgăi (deși îi ieșise un frumos spic rusesc {media}), Anna se tot uita pe geam să vadă dacă mai vine cineva, Sigrid vorbea de zor la telefon cu Romano, certându-se în același timp cu românca, iar restul fetelor erau și ele în background. Pe românește, forfotă mare în camera 260.

    Acum, camera 261, camera băieților.

    Ăștia stau relaxați, râd ca proștii, beau suc și n-au griji. Huă, nesimțiții.

- Bă fraților, nu credeți că ar trebui să ne aranjăm și noi puțin? întrebă la un moment dat Alfred.

- Bună idee. Pentru prima oară în viață, ai spus și tu ceva bun, aru, comentă Yao.

- Dar stați un pic, îi opri Francis. Noi suntem paraleli cu chestiile astea. Cum facem până la urmă?

    Toate privirile se îndreptară spre Ivan și Allistor, care probabil că făceau planuri de evadare în colțul camerei, stând pe două fotolii. Amândoi oftară lung, știind că sunt singurii care știu să aranjeze cât de cât costumele și cravatele și papioanele și tot ce mai au ei p-acolo.

- Presupun că Alexandra a făcu bine că m-a bătut la cap cu înnodatul cravatei, spuse rusul, la care scoțianul putu doar să aprobe.

~ Alt timeskip până la altar (Romano: NU-MI FURA SLUJBA!!) ~

    Toată lumea era anxioasă. Sau cel puțin, așa credeau ei. Oh, pe cine păcălesc? Curgeau apele pe toți, pentru Dumnezeu! Ce e important e că nunta a decurs bine și nu a interferat nimic în minunatul proces al cununiei. Mommy Matthew a dat ceva apă la șoricei, fericit că Olga a lui a crescut, în timp ce Vatti Gilbert a făcut un jurământ solemn că dacă nenorocitul de Willhelm îi va frânge vreodată inimioara dragei lui fiice, își va lua adio de la toate conturile pe numele lui. În fine, revenim la partea finală.

- Prin puterea cu care am fost - mai mult sau mai puțin - investit de către Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, vă declar acum soț și soție, să vă iubiți și să vă prețuiți unul pe celălalt. Poți săruta mireasa.

    Imaginați-vă ce aclamații au fost atunci. Până și Sigrid a plâns puțin, fericită pentru prietena ei.

    Totul e bine când se termină cu bine, nu?

~ Extended ending ~

- Apropo, cam cât am voie să beau? întrebă roșcatul dând din sprâncene.

- Cât să poți merge pe propriile tale picioare cel puțin până la mașină, răspunse suedeza fără să se uite la soțul ei.

- Deci asta înseamnă..?

- Oh, Dumnezeul mare... Trei pahare de whiskey și unul de Brandy. Atât. E limpede?

- Cristal. Un gând îi străbătu mintea. Poate reușesc să beau ceva mai mult...

    Imediat veni și replica.

- Nici să nu te gândești.

- Cue?! Auzi ce gândesc?!

- Telepatie, dragul meu idiot. Se manifestă între persoane foarte apropiate.

- La naiba...

_________________

dammit. ;-;

e cel mai mare fail scris vreodată.

oh well, sper că ți-a plăcut ziua cununiei tale, Olga-chan!

casă de piatră!