Atinși de flăcări: Metamorfozis (II)

Metamorfozis: Demoni (I)

Maxilarul lui Hunter se încordă. Ochii lui căprui pierduseră orice urmă de amuzament. O privea pe Christine ca și cum i-ar fi făcut plăcere să o ciopârțească ca pe o păpusă de paie care ajunge în labele unui câine, de aceea, în următoarea clipă, Hades era lângă ei, trăgând-o pe Christine de încheietură și împingând-o în spatele său, ca să  protejeze cu propriul său trup.

—Ușor, Hunter, zise el, iar Gale nu știu de care dintre ei trebuia să se teamă mai tare sau cine ar fi câștigat dacă se isca vreo luptă.

—Tocmai ce a recunoscut că a ajutat unul din trădătorii lui Sabbah. Ești sigur că te întorci contra cui trebuie, Hades?

Hades îl privi atât de urât încât ar fi putut să-l omoare doar așa, fără ca măcar să-l atingă. În spatele lui, Christine trase aer în piept.

—Flavius m-a recunoscut în seara în care Sabbah i-a trimis haita după mine, povesti ea. A dorit să mă ajute, cum și eu l-am ajutat pe Elias.

—Flavius e un trădător! se răsti Hunter, iar în clipa următoare Christine îl ocolea pe Hades și se repezea spre el, prizându-l cu ambele mâini de tricou.

—Ce e greșit în a iubi? îl întrebă ea, iar Hunter păru uluit de faptul că îndrăznise să-l atingă. Ce este greșit în a încerca să-i salvezi pe cei la care ți, Hunter? Tu nu ai face la fel pentru Blaise?

Hunter păru pentru prima dată nesigur. Ochii lui căprui priveau spre ai lui Christine și, după o clipă, Christine își trase mâinile, îndepărtându-se. Hunter părea în continuare zguduit cuvintele ei, ca și cum ele reușiseră să lovească exact acolo unde își dorise tânăra să o facă. Ea se întoarse într-o parte, făcând un pas înainte, iar când privirea i se ridică din pământ aceasta se intersectă cu cea a lui Ron. Christine știa ce era sentimentul acela de pe chipul lui. Se simțea trădat. Faptul că ea îi ascunsese ceva atât de important și atât de periculos. Acum înțelegea de unde știuse ea când să deschidă portalul din Syracuse, acum înțelegea de unde știuse ea că Hades avea să fie acolo, că Hades era în mâinile lui Sabbah și că Sabbah era trădătoarea. Dar Ron continua să se simtă groaznic, pentru că ea nu avusese încredere în el, ci în acel Flavius.

—I-am promis că nu voi spune nimănui. Dacă Sabbah afla, l-ar fi omorât și pe el, dar și pe Elias.

Ron nu părea prea încrezător. Ochii lui o priveau și o acuzau, iar Christine își dădu seama că se afla pe muchie de cuțit. Se întoarse spre Hades și își drese glasul.

—El mi-a spus de sigiliul tău, Hades. Mi-a spus că va trebui să găsim o cale de a-l distruge, de aceea...

—De aceea nu ai făcut nimic atunci când am plecat în Syracuse, deși știai că o voi face?

Christine tresări. Dintre toate persoanele care se răstiseră la ea până atunci, doar Hades păru să fie capabil să-i zdruncine toată siguranța.

—Știam că Joy te va putea opri! îi replică Christine, luptându-se să-și păstreze calmul.

—Nu știi ce a trebuit să facă ca să mă oprească! Și până la urmă, cum ai putut fi atât de sigură că ea va reuși?

—Nu am fost. Am sperat că totul va ieși așa cum am prezis. Judecă-mă pentru că am încercat să fac lucrurile în felul meu, ca să vă protejez, Hades.

Christine își dădu iar părul după urechie și Gale crezu că va izbugni în plâns. Desigur, riscase mult cu planurile ei, dar îl salvase pe Hades, o salvase pe Joy și cine știe câte alte persoane prin simplul fapt că ajutase la dispariția sigiliului de pe gâtul lui Hades. Nu era corect că toată lumea o ataca, iar Gale ar fi spus asta dacă Seth nu l-ar fi apucat de cot și nu ar fi dat dezaprobator din cap. Gale înțelese de ce făcuse asta. Hunter arăta grozav de mânios. Chipul i se întunecase și ochii săi continuau să o privească cu ură pe Christine Syracuse. Spre uimirea lui Gale, după ce trase cu putere aer în piept, Christine își ridică hotărâtă fruntea, uitându-se spre fiecare bărbat în parte, privirea ei poposind, însă, puțin mai mult pe Ron.