-Bună dimineața. salutul mormăit al fetei îi face pe cei doi adulți să-și îndrepte atenția asupra nepoatei lor.

Julianne se așează și ea la masă lăsând ghiozdanul să-i cadă de pe umăr, pe jos.

-Bună dimineața, Julianne, ai dormit bine?

Încercarea Dorotheei de a face conversație cu nepoata sa, o face pe blondină să-i răspundă rapid și scurt.

-Da.

Femeia mai în vârstă se abține să nu ofteze, apoi îi așează în față fetei o farfurie cu clătite acoperite cu sirop de arțar. Julianne imediat începe să devoreze conținutul din farfurie ne mai lăsând nimic în farfurie într-un timp record. Prinde un șervețel de pe mijlocul mesei ștergându-se cu el rapid înainte să se ridice de la masă.

-Mulțumesc pentru clătite, bunico. spune fata în fugă luând o gură din sucul pus de bunica ei în pahar, apoi luând de jos ghiozdanul.

-Poftim bani de pachet. vocea groasă și fermă a lui Ted se face auzită în încăpere.

Fata înșfacă rapid cei 20 de dolari din mâna bunicului ei și îi bagă rapid în buzunarul blugilor.

-Mulțumesc. spune Julianne zâmbindu-i cald dar scurt bunicului ei, apoi îl pupă pe obraz.

Gestul neașteptat este aplicat și pe Dorothea care uimită, oftează ușor după ce nepoata ei părăsește în fugă bucătăria.

-Te iubim, Julianne.

Strigătul Dorotheei o face pe Julianne să se oprească pentru o secundă din în a-și încălța bocancii negrii mat. Zâmbește ușor, apoi după ce se încalță, răspunde:

-Și eu pe voi.

Cu acestea fiind zise, Julianne iese pe ușa casei îndreptându-se spre școală care nu este foarte departe, fata știind drumul deoarece Ted i l-a arătat ieri înainte de cină. Își bagă căștile în urechi dând muzica la maxim simțind cum prinde ritmul. Se oprește pentru puțin timp și își scoate din ghiozdan o țigare din pachet alături de o brichetă, aprinde țigarea și își continuă drumul.

Fumatul este o cale de relaxare pentru Julianne, nu este dependentă de țigări, dar nici nu se lasă de ele. Este ca o formă de protest pentru ea, nu știe mai exact ce protestează, dar o face. Chiar când mai avea puțin din țigare ajunge în curtea școlii unde grupuri, grupuri de elevi erau făcute în parcarea liceului. Unii fumau, alții vorbeau despre mașinile lor scumpe, dar pe Julianne nu o interesa, atitudinea ei întoarce capete, dar nu o făcea să se simtă într-un fel anume. Trage și ultimul fum din țigară, iar când se află la câțiva metrii de intrarea în liceu, se oprește pentru a călca chiștocul.

Își continuă drumul intrând nepăsătoare în clădirea destul de mare, ajungând pe un hol larg plini de elevi. De aici vine partea grea pentru fată și aceea e de a găsi secretariatul. Continuă să meargă pe hol, alene până ce la capătul acestuia găsește ușa pe care scria mare "SECRETARIAT". Inspiră adânc, apoi ciocăne de două ori în ușă, apoi intră.

-Mă scuzați. glasul slab al Juliannei o face pe femeia cu ochelari, în jur de 38 de ani să își îndrepte atenția asupra ei.

-Oh, tu trebuie să fii fata nouă, Julianne Evans. Intră.

Îndemnul femeii o face pe blondină să închidă ușa după ea, apoi să-i zâmbească slab apropiindu-se mai mult de birou.

-Aici sunt cărțile tale, cheia de la dulapul tău și orarul.

Lângă tine pentru totdeaunaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum