Buchet de amintiri

11. "Am adormit"

Mă îmbrățișează și-mi sărută scurt capul. Închid ochii și savurez momentul. Inspir parfumul său dorind să mi-l impregnez în memorie. Voi avea nevoie de toată puterea să trec peste perioada în care el nu îmi va mai acorda importanță, când el se va căsători și va forma o familie cu femeia pe care o iubește. Mă desprind ușor de corpul lui cald care îmi oferă atâta siguranță și îl privesc pentru o secundă. Este atât de dulce! Ochii sunt blânzi și mă privesc atât de cald că parcă mă topesc, nasul său subțire parcă e atât de perfect și îi subliniază trăsăturile bărbătești, barba ușor crescută îi dă un aer sexy și masculin. Îmi trec mâinile peste obrajii lui mângâindu-l ușor. Mă înalț ușor pe vârfuri și îi depun un sărut mic pe obraz.

–Hai! Așteaptă-mă aici cât timp mă pregătesc. Promit să nu te fac să aștepti prea mult. Îi zic eu în timp ce îl conduc în camera de care dispun.

Se așează pe micuța canapea și pornește televizorul pe un meci de fotbal. Apoi îmi aruncă o privire și zâmbește spunând:

–Voi fi chiar aici. Ia-ţi cât timp ai nevoie!
Îi zâmbesc înapoi și îi fac cu ochii ca apoi să pornesc spre dulap. Aleg o rochiță albastră până deasupra genunchilor din dantelă în partea de sus, o pereche de pantofi negri stiletto și un plicul auriu pe care l-am pus în bagaj cu gândul că dacă voi fi nevoită să ies în oraș va fi perfect pentru oricare din rochiile pe care mi le-am pregătit. Pun cele alese pe pat ca apoi să-mi continui procesul de pregătire. Cotrobăi cât mai discret după lenjerie intimă neagră de dantelă, aruncându-i din când în când ocheade bărbatului din camera mea. Ce a fost în capul meu când m-am pus să dorm fără să îmi setez o alarmă? Și mai important... De ce oare nu i-am zis că mă simt rău și nu pot să îl însoțesc?

Oare pentru că este iremediabil îndrăgostită de el și inima ta cerșește orice gram de atenție și afecțiune din partea lui? Penibilă... Vocea conștiinței mele mă persiflează în cel mai mișelesc mod.

Strâng din ochi să-mi alung gândurile prostești și mă ridic de la nivelul sertarului unde mi-am pus lenjeria. Îmi termin misiunea fără să fiu văzută și, luându-mi celelalte piese de vestimentație, intru în baie.

Îmi fac un duș scurt și apoi mă spăl pe dinți. Trag pe mine lenjeria la foc automat, dar sutienul îmi dă de furcă fiindu-mi greu să îl închid. În cele din urmă izbândesc. Iau un halat pe mine și îndepărtez cu un aparat de ras firele puțin crescute de pe picioare și mâini. Mă dau cu lapte ce corp pe pielea proaspăt spălată. Îmi aplic un strat de cremă hidratantă pe față și gât, apoi un strat de fond de ten iluminator. Încerc să-mi fac un machiaj smokey eye, iar spre fericirea mea de data aceasta îmi iese din prima. Mă dau cu rimel și puțin blush, iar buzele mi le conturez cu un ruj vișiniu. Îmi perii părul, iar la vârfuri fac niște bucle lejere. Îmi trag ciorapii pe picioare și îi prind pe coapsă. Trag ușor și rochia pe mine, dar când ajung la fermoar întâmpin o mică (mare) problemă. Se blochează la jumătatea spatelui și nu îl mai pot trage nici în sus și nici în jos. Mârâi frustrată. Mă agit și enervez, dar asta nu mă ajută cu nimic. Îmi iau inima în dinți, îmi calc orgoliul în picioare luând o decizie radicală. Dacă era altă situație nici nu mă gândeam la posibilitatea asta; rupeam rochia și fermoarul doar să nu fac asta. Dar având în vedere că nu mai am nicio rochie elegantă de schimb trebuie să îl rog pe el să mă ajute.

Deschid sfioasă ușa băii și cu pași mici mă îndrept spre locul unde l-am lăsat. Îmi dreg vocea, iar el își întoarce privirea încet spre mine. Mă analizează din cap până în picioare și zâmbește în colțul gurii. Iubesc când îmi zâmbește așa, când mă privește așa, de parcă aș fi cea mai frumoasă femeie.

–Pot să te rog ceva? Îl întreb cu o voce plină de inocenţă. 

–Depinde, îmi răspunde pe un ton jucăuș.