Immortal | Demonii cu chip de Inger|

Prolog

Doar ecoul făcut de tocurile ei se mai auzea pe holul întunecat al castelului.
Încercă din răsputeri să își țină lacrimile în frâu. Știa că nu avea de ales. S-a blestema pentru că a lăsat să se dea de știre ca fiica ei era unul din Cei Zece . Doar un copilaș. Avea 2 luni.
Cele mai frumoase două luni din viața ei.
Totuși trebuia să o facă. Până ce printesa nu începea să miroasă a Regina Nopții și a Trandafirii de Cristal de pe cealaltă lume.
Depindea de ce dar a primit fiica ei. Dar îți dădeai seama ușor.
Își arătau puterea după o lună , cei ce erau înzestrați cu Darul.
Iar ea clar făcea parte din ambele lumi.
Pe la mijlocul drumului , ecoul tocurilor fu înlocuit cu plânsetul de bebeluș. Fuge până la camera fetei si o găsește în brațele doicai .
- Majestate , vânătorii au ajuns. Trebuie să plece acum. Deja prințesa a început să...dar nu continuă. Doar lasă capul în jos și se uită la fata. Hmmm ...da , reginei iar plăcea gustul ei îsi zise doica în gând. Zâmbi sadic apoi își ridică capul la regina.
- Mă voi ocupa eu de drum...dacă permiteți.

Desi doica încerca să o liniștească fata tot plângea.
Așa face mereu când vine ea...își dădu seama regina. Și atunci stiu. Fiica ei plângea doar când era ceva de pe cealaltă lumea în contact cu ea.
Doica...
- Mă voi ocupa eu. De acum ești libera.

- Dar Majestate...

- Da-o!porunceste regina .

Intinde mâinile după prunc dar "doica" îl trase înapoi.
Atunci început să se dezlănțuie iadul.
Doua aripi mari ieșiseră din trupul femeii. Aveau o noanta roșiatică , terminandu-se cu mulți țepi extrem de ascuțiți. Iar ochii îi avea negri , venele ieșeau în evidență pe tot corpul iar o coadă lungă ca a unui scorpion ieșea de la spate
În timp ce o a doua coada urma să iasă regina văzu oportunitatea perfecta si înșfăca prințesa apoi fugii .
Un urlet furios se auzii din spate. Deja coborâse la celălalt etaj. Se ruga la o minune în timp ce fugea . Doar o minune.
Îl văzu pe Kleiden venind către ea. Era unul din cavalerii regali. Știa ce avea de făcut.Ii mulțimii lui Dumnezeu apoi îi dădu fata băiatului.
- Ia-o și fugiți amândoi ! Ii spune grabita regina.
- Dar Dumneavoastră...
- Eu voi fi bine daca voi plecați! Du-te Kleiden! Și nu va mai întoarceți!
Băiatul știa că nu avea de ales așa că fugii . Întoarse pentru o clipă capul și o văzu pe regina zambindu-le cald , în timp ce o lacrimă i se prelingea pe unul din obraji.
Așa o va tine minte pe stăpână lui . Cu părul negru ca până corbului și ochii albaștri ca cerul înstelat iar zâmbetul plin de căldură. Oftă , știind că asta e ultima oară când o va mai vedea.
Văzu unul din portale în fata. Arătarea era pe aproape. Un strigăt sfasaietor se auzii din depărtare.
Regina lui...
Se arunca în portal , tinund-o strâns pe prințesa la piept si dispăru sperand ca regina lui sa fie bine.